Asasinarea fratelui preşedintelui Kennedy a fost anticipată de o prezicătoare
Asasinarea la 6 iunie 1968 a senatorului Robert Kennedy, aflat în plină cursă pentru preşedinţie, a reprezentat obiectul a numeroase precogniţii. Precogniţia făcută de Jeane Dixon asupra acestui eveniment a devenit celebră. La 28 mai 1968, Jeane Dixon a luat cuvântul în faţa a numeroşi admiratori, în sala de bal a hotelului Ambassador din Los Angeles, după care a răspuns întrebărilor adresate. La un moment dat, o femeie a întrebat dacă Robert Kennedy va deveni preşedinte al Statelor Unite. Atunci, arată Jeane Dixon, „răspunsul mi-a apărut sub forma imaginii unei cortine negre, care a coborât între auditori … a coborât ca un fulger, până ce a atins podeaua . . . era neagră şi grăbită. . . era o certitudine”. Cortina neagră, „grăbită”, căzând ca un fulger şi acoperind cadrul sălii, a fost interpretată de Jeane Dixon ca un eveniment fatal, foarte apropiat în spaţiu şi timp. După dispariţia viziunii, Jeane Dixon a răspuns la întrebarea adresată: „Nu, (Robert Kennedy) nu va fi niciodată preşedinte. Şi anume, din cauza unei tragedii care se va desfăşura chiar în acest hotel”.
Jeane Dixon a luat legătura imediat cu un ofiţer al Legiunii SUA şi cu soacra senatorului, pentru a-i avertiza asupra viziunii sale. Avertizările nu au fost însă transmise senatorului Robert Kennedy, care, în dimineaţa zilei de 6 iunie 1968, a fost împuşcat mortal în acelaşi Hotel Ambassador din Los Angeles.
Asasinarea la 6 iunie 1968 a senatorului Robert Kennedy, aflat în plină cursă pentru preşedinţie, a reprezentat obiectul a numeroase precogniţii. Precogniţia făcută de Jeane Dixon asupra acestui eveniment a devenit celebră. La 28 mai 1968, Jeane Dixon a luat cuvântul în faţa a numeroşi admiratori, în sala de bal a hotelului Ambassador din Los Angeles, după care a răspuns întrebărilor adresate. La un moment dat, o femeie a întrebat dacă Robert Kennedy va deveni preşedinte al Statelor Unite. Atunci, arată Jeane Dixon, „răspunsul mi-a apărut sub forma imaginii unei cortine negre, care a coborât între auditori … a coborât ca un fulger, până ce a atins podeaua . . . era neagră şi grăbită. . . era o certitudine”. Cortina neagră, „grăbită”, căzând ca un fulger şi acoperind cadrul sălii, a fost interpretată de Jeane Dixon ca un eveniment fatal, foarte apropiat în spaţiu şi timp. După dispariţia viziunii, Jeane Dixon a răspuns la întrebarea adresată: „Nu, (Robert Kennedy) nu va fi niciodată preşedinte. Şi anume, din cauza unei tragedii care se va desfăşura chiar în acest hotel”.
