Un muzeu din Istanbul găzduieşte un artefact „imposibil”: modelul unei rachete spaţiale, vechi de 3.000 ani

Muzeul Arheologic din Istanbul găzduiește un artefact tulburător: un obiect sumerian care seamănă cu o rachetă în miniatură, o piesă care se apropie de imposibil.

Printre vitrinele Muzeului Arheologic din Istanbul, un artefact uitat de arheologia oficială. Este vorba de așa-numitul Shem din Istanbul, o figură de piatră lungă de aproximativ 23 de centimetri și înaltă de 10 centimetri. La prima vedere, pare un simplu obiect arheologic uzat, dar o privire mai atentă dezvăluie ceva tulburător: forma sa alungită, conică, presupusele aripioare posterioare și prezența unei figuri umanoide într-o poziție de operare a comenzilor îi determină pe mulți să o compare cu o rachetă spațială.

Este această figură doar un truc al minții, o pareidolie sau ne uităm la o reprezentare deliberată a unei tehnologii necunoscute din antichitate? Se presupune că a fost descoperită în timpul unei săpături arheologice în 1975 în orașul antic Tuspa, cunoscut și sub numele de Toprakkale, de unde provine porecla misteriosului obiect: Naveta spațială Toprakkale. Acest oraș este situat la nord-est de Lacul Van, în regiunea în care a existat Regatul Urartu între anii 830 și 612 î.Hr.

Timp de decenii, figura a stârnit speculații în rândul arheologilor alternativi, teoreticienilor astronauților antici și cercetătorilor OZN. Piesa – așa cum se poate vedea în imagini – pare să înfățișeze un individ așezat în interiorul unei capsule în formă de proiectil, cu mâinile sprijinite pe un anumit tip de control. Porțiunea din spate prezintă ceea ce unii interpretează ca fiind stabilizatoare sau aripioare aerodinamice, similare cu cele ale unei rachete moderne.

Cele mai semnificative cercetări asupra obiectului provin de la Zecharia Sitchin, care a devenit principalul susținător al ideii că obiectul are o vechime de aproximativ 3.000 de ani. Într-un articol publicat în numărul 15 al revistei „Atlantis Rising”, Sitchin descrie artefactul ca fiind „un model sculptat a ceea ce, la prima vedere, pare a fi o rachetă spațială (…) Alimentată de un set de patru motoare cu evacuare în spate, care înconjoară un motor de evacuare central mai mare, racheta are loc pentru un singur pilot, care este într-adevăr reprezentat și inclus în sculptură”.

Sitchin a vizitat Turcia în 1997, unde s-a întâlnit cu directorul muzeului, Dr. Alpay Pasinli. Directorul a scos artefactul dintr-un sertar și i-a permis lui Sitchin nu doar să-l examineze, ci și să-l fotografieze. Piesa fusese fotografiată anterior în 1993 de publicația britanică „Fortean Times”. Sitchin a legat artefactul de teoria vizitelor extraterestre antice, așa cum este descrisă în cartea sa „Regatele pierdute”.

Sitchin a tradus numeroase texte sumeriene care menționau „Shemuri” – vehicule ale zeilor Anunnaki – ca și cum ar fi fost nave spațiale reale. Pentru el, termenul „Shem” nu se referea la un templu sau la o glorie divină, așa cum susțin asiriologii, ci la un vehicul aerospațial capabil să transporte zeii de pe Pământ la cer. Ar putea fi acest obiect o reprezentare simbolică a acelor Shemuri? Sau este doar o interpretare modernă proiectată asupra unei figuri ambigue?

Shem-ul din Istanbul există fizic și poate fi văzut ocazional la Muzeul Arheologic din Istanbul. Cu toate acestea, instituția nu oferă informații oficiale despre originea sa sau contextul în care a fost descoperit. Curatorii muzeului cred că acest mic artefact trebuie să fie un fals, deoarece diferă de stilul perioadei și, mai important, semăna cu o capsulă spațială. Întrucât capsulele spațiale nu existau în trecut, nu putea fi decât un fals modern, o farsă făcută din ipsos și praf de marmură. Oricum, există relatări diverse și contradictorii despre modul în care artefactul a ajuns la muzeu.

Ne confruntăm cu un fals modern, un obiect scos din context sau cu ceva cu adevărat inexplicabil? Povestea Shem-ului din Istanbul există în acel spațiu neobișnuit în care istoria și mitul se împletesc. Ce-ar fi fost dacă anticii ar fi văzut cu adevărat – sau ar fi imaginat – tehnologii pe care abia începem să le înțelegem acum? Ar putea fi acest mic obiect de piatră un indiciu, o relicvă anacronică care sugerează un trecut mai complex decât îndrăznim să recunoaștem?