Să ne referim puţin în acest articol la „viziunea lui Ezechiel” din Biblie. Generaţii întregi de teologi au interpretat-o ca pe o viziune simbolică, dar n-au putut să-i explice semnificaţia. Tânărul profet evreu Ezechiel făcea parte dintr-o familie de preoţi din Ierusalim, exilată în Babilon. Părinţii îşi luaseră cu ei în exil toţi copiii, printre care se număra şi Ezechiel. În timpul celor cinci ani de exil, Ezechiel a avut ceea ce s-au numit „viziuni despre Dumnezeu”. Faptul se petrecea în secolul VI î.Hr.
Prima viziune, el a avut-o în timp ce se afla pe malul fluviului Kebar. Aşa putem citi în „Cartea lui Ezechiel”. Pe malurile verzi ale acestui fluviu ciudat, Ezechiel a văzut, cu ochii larg deschişi, ceva care cobora din ceruri. Dinspre nord bătea un vânt cumplit. Şi nu e întâmplător acest lucru. Poate aţi remarcat că în Egiptul antic ca şi în China, la fel ca în Biblie, circulau legende care evocă apariţia unor fiinţe venind dinspre nord? Unii afirmă că, dacă extratereştrii ar vrea să aterizeze pe Pământ, cea mai sigură cale de acces ar fi pe la Polul Nord. În felul acesta ar profita şi de breşele polare din centura de radiaţii Van Allen…
Dar, să revenim la Ezechiel. Potrivit cuvintelor Bibliei, Ezechiel ar fi văzut un nor gros, înconjurat de o lumină. Din norul dens scăpărau fulgere, în centrul lui era ceva ce strălucea ca un metal. Auzea „un zgomot puternic de ape”. Din nor au coborât patru animale. „Picioarele lor erau drepte, iar saboţii din lemn semănau cu copitele boilor, strălucind ca alama şlefuită”.











