S-a auzit, desigur, vorbindu-se de faimoasele coloane de fier din apropierea orașului indian Delhi, care de nenumărate secole se mențin nealterate de rugină. S-a spus că ele ar fi făcute din fier de meteoriţi. Dar dacă ar fi așa, cum au putut oamenii acelei epoci, care nu cunoșteau niciuna din mașinile întrebuințate în industria metalurgică de azi, să lucreze și să dea o formă acestor imenși stâlpi înalți de 60 de metri și care se afundă în pământ până la 11 metri?
Dar, nu numai indienii cunoșteau mijlocul de a împiedica ruginirea fierului, ci și romanii, care întrebuințau un amestec de catran și de humă, mulțumită căruia lanțurile primelor poduri suspendate construite de ei nu rugineau. Celebrii vikingi din Scandinavia se serveau și ei de un material ce nu putea fi atacat de rugină, lucru pe care-l dovedesc cuiele găsite în rămășițele vaselor cu care ei au venit, cu mult înaintea lui Cristofor Columb, în Groenlanda și America.
Dar aceasta nu e tot; într-o veche așezare mexicană s-au descoperit niște vase colosale, înalte de 2-3 metri, făcute dintr-un material de culoare verzuie, tare ca fierul, dar mai ușor decât aluminiul. Cu toată știința noastră modernă, nimeni n-a putut spune încă ce fel de metal era acesta. Pe la începutul secolului XX, o uzină metalurgică americană a oferit un premiu de 50.000 de dolari pentru dezlegarea acestei enigme, dar până azi, nimeni n-a câștigat acești bani.











