Acum 200 de ani, un profesor belgian a inventat phenakisticopul – un mare pas spre cinematografie
Acum circa 200 de ani, un profesor belgian a arătat prietenilor săi un aparat destul de primitiv și de curios format din două discuri: pe unul erau câteva deschizături crestate la distanțe egale, iar pe celălalt se afla desenat un băiat cu o minge. Într-o figură, mingea era pe pământ, într-alta în aer, într-o figură băiatul atingea mingea, într-alta nu. Profesorul Joseph Plateau de la Universitatea din Liege a arătat mașinăria această caraghioasă colegilor săi și figurile aspre și solemne ale universitarilor au devenit pe loc amuzante și copilărești. Băiatul cu mingea nu mai era un desen. Era o jucărie aproape vie, era un puști neastâmpărat care sărea, lovea mingea, o arunca în jos, apoi o prindea din nou în palme.
Probabil, în ziua aceea studenții din Liege s-au bucurat de o neașteptată și ciudată indulgență. În ziua aceea profesorul de sanscrită, de obicei morocănos, a venit acasă zâmbind și, în timp ce se servea supa, a spus soției sale: „Știi, de azi încolo Universul s-a îmbogățit cu o jucărie nouă”. Plateau a botezat-o phenakisticop. Aceasta a fost la început phenakisticopul. O jucărie nouă, care a entuziasmat deopotrivă pe fabricanți și pe clienți; o jucărie ingenioasă, miraculoasă aproape, căci pentru prima dată oamenii vedeau cum ceea ce este neînsuflețit se animează, cum se mișcă lucrurile imobile.
Nimănui, nici chiar părintelui ei, nu i-a dat prin gând ce reprezentau pentru univers cele două discuri și desenele lor. Nimănui nu-i trecea prin gând că de aici se va naște a opta minune a lumii, adică cinematograful. A fost probabil în destinul filmului să nu se dezmintă chiar înainte de a apărea și să-și înceapă existența sub semnul surprizei și al neverosimilului.
DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.
Acum circa 200 de ani, un profesor belgian a arătat prietenilor săi un aparat destul de primitiv și de curios format din două discuri: pe unul erau câteva deschizături crestate la distanțe egale, iar pe celălalt se afla desenat un băiat cu o minge. Într-o figură, mingea era pe pământ, într-alta în aer, într-o figură băiatul atingea mingea, într-alta nu. Profesorul Joseph Plateau de la Universitatea din Liege a arătat mașinăria această caraghioasă colegilor săi și figurile aspre și solemne ale universitarilor au devenit pe loc amuzante și copilărești. Băiatul cu mingea nu mai era un desen. Era o jucărie aproape vie, era un puști neastâmpărat care sărea, lovea mingea, o arunca în jos, apoi o prindea din nou în palme.
