Navele Orion, Daedalus sau Starlight ne vor putea duce până la cea mai apropiată stea extrasolară?
Oare s-ar putea construi nave suficient de mari, de puternice şi de rapide, încât să facem o călătorie interstelară până la cele mai apropiate stele aflate pe Pământ? Teoretic ar fi posibil să începem chiar mâine. Principiile de construcţie ale unor nave, capabile să atingă viteze foarte mari şi să ajungă într-un timp rezonabil la cele mai apropiate stele, sunt deja cunoscute.
În anii ’50 s-a vorbit mult de nava ORION proiectată de Th. Taylor, Fr. Dyson şi alţii, funcţionând pe baza energiei termonucleare. Inginerii ruşi au pus la punct, nu mult mai târziu, proiectele navelor cu propulsie ionică YANTAR.
Societatea interplanetară Britanică a elaborat apoi planul navei DAEDALUS, capabilă să atingă, după 3,8 ani de zbor accelerat, 12% din viteza luminii. Pentru aceasta, în tot răstimpul menţionat, ar trebui detonate neîncetat câte 250 bombe de hidrogen pe secundă (combustibilul ar urma să fie luat în parte de pe planeta Jupiter). Drumul până la Steaua lui Barnard, aflată la 5,9 ani-lumină de Pământ, ar dura cu această navă circa 50 de ani. Primul drum al navei urma să fie efectuat cu roboţi care, odată ajunşi la destinaţie s-ar răspândi să exploreze presupusele planete, transmiţând spre Terra informaţiile obţinute.
Am mai putea aminti de nava cu deuteriu propusă de R. Eazrnann, lungă de 640 metri şi gândită să transporte pe căi interstelare o colonie de 5-6 mii de persoane, sau de INTER-STELLAR RAMJET, proiectată de o echipă condusă da R. W. Bussard, colectând, cu un uriaş câmp magnetic, particule de hidrogen din vidul spaţial, particule pe care le-ar compacta, utilizându-le apoi drept combustibil.
Din 1984, graţie lucrărilor lui R. Forward, se vorbeşte tot mai mult de nave propulsate prin forţa unor fascicule laser emise de pe Pământ, focalizate prin uriaşe lentile Fresnel plasate în spaţiul extraterestru, proiectate asupra unor nu mai puţin enorme pânze ca de corabie – poate o ţesătură fină, poate o foiţă din aluminiu. Laserele ar reclama, funcţie de tip, fie 10 gigawaţi (nava STAR-WISHP), fie 65 gigawaţi (STARLIGHT), fie valori mult mai mari (SUPERSTARLIGHT). O călătorie dus-întors până la Proxima Centauri (4,27 ani-lumină) ar dura cu o astfel de navă 40-50 ani. Nu uităm însă că, pentru comparaţie, hidrocentrala Porţile de Fier I are o putere maximă de 2,1 gigawaţi, iar navele în cauză n-ar fi capabile să transporte decât o încărcătură utilă foarte modestă, aproape sigur numai roboţi, pentru variantele cu echipaj uman fiind necesare investiţii incomparabil mai mari.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Oare s-ar putea construi nave suficient de mari, de puternice şi de rapide, încât să facem o călătorie interstelară până la cele mai apropiate stele aflate pe Pământ? Teoretic ar fi posibil să începem chiar mâine. Principiile de construcţie ale unor nave, capabile să atingă viteze foarte mari şi să ajungă într-un timp rezonabil la cele mai apropiate stele, sunt deja cunoscute.
