Filozoful Voltaire şi glumele sale: „Dacă guvernul devine rău, îl aruncăm în ocean”!
Marele filozof francez Voltaire n-a fost niciodată un om religios. Dimpotrivă, el era un ateu convins. Totuşi, aşa cum era moda vremii, el nu refuză un preot pentru spovedanie, aflându-se pe patul morţii. Când preotul care îl spovădui îl întrebă dacă se leapădă de Satana, Voltaire răspunse: “Acum, dragul meu, nu e momentul să îmi fac duşmani”. Însă, în momentul morţii, filozoful francez a scos un urlet “cumplit, înspăimântător, care nu se mai termina”.
Acum, revenind la Voltaire când se afla în viaţă… când James Boswell, care era scoţian, a avut o întrevedere cu Voltaire, care era francez, dar cunoştea bine limba engleză, conversaţia a început în limba franceză. Întrucât Boswell l-a întrebat dacă a încetat să mai vorbească limba engleză, Voltaire i-a răspuns: “Pentru a vorbi limba engleză, trebuie să-mi pun limba între dinţi, însă eu mi-am pierdut dinţii.”
În cursul aceleiaşi întrevederi, Voltaire, care nu şi-a ascuns niciodată simpatiile pentru regimul politic englez, şi-a asezonat anglofilia cu obişnuita sa doză de umor: “Aveţi cel mai bun guvern. Dacă devine rău, îl aruncaţi în ocean; de aceea oceanul vă înconjoară din toate părţile”, i-a spus el lui Boswell.
DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.
Marele filozof francez Voltaire n-a fost niciodată un om religios. Dimpotrivă, el era un ateu convins. Totuşi, aşa cum era moda vremii, el nu refuză un preot pentru spovedanie, aflându-se pe patul morţii. Când preotul care îl spovădui îl întrebă dacă se leapădă de Satana, Voltaire răspunse: “Acum, dragul meu, nu e momentul să îmi fac duşmani”. Însă, în momentul morţii, filozoful francez a scos un urlet “cumplit, înspăimântător, care nu se mai termina”.
