Barbu Ştefănescu Delavrancea, avocatul lui Caragiale într-un proces celebru
Se ştie de Barbu Ştefănescu Delavrancea ca scriitor, dar ca avocat mult mai puţine lucruri, cu toate că şi în acest ultim domeniu, Delavrancea a fost extraordinar; a uimit, a încântat, a aprins pasiuni şi a stârnit gelozii…
Avocat al cauzelor pierdute din capul locului pentru toată lumea – mai puţin pentru Delavrancea – era căutat în disperare de cel învins de slăbiciunea omenească, de cel care vedea în el pe unicul salvator. Şi mai întotdeauna Delavrancea a salvat! Marele orator reuşea cu cheia minunatului sau cuvânt, care, „insinua, răscolea, cucerea”, să deschidă porţile zăvorâte ale inimilor juraţilor, să pătrundă în sufletul lor gonind răceală, indiferentă, revoltă şi aducând milă, înţelegerea, înţelepciunea şi bunătatea omenească.
Delavrancea a pledat în numeroase procese, majoritatea de natură penală, celebre în vremea aceea fiind: procesul cunoscut sub denumirea „Crima din stradă Soarelui” (1888); procesul Brădeanu-Popescu (1893), acuzaţi pentru ofense aduse coroanei; procesul pasional al Olgăi Lăţescu-Sabechi (1896); procesul duelului Nicolae Filipescu-Lahovari (1898) etc.
Pledoarii magnifice, capodopere ale geniului, a rostit Delavrancea în procesul Caragiale-Caion (1902) şi în cel al arhitectului Ion Socolescu (1903) cunoscut şi sub denumirea de Inocent.
Caragiale, acuzat de plagiat
În procesul Caragiale-Caion, Delavrancea a fost avocatul marelui dramaturg în acţiunea pe care acesta a intentat-o, la 18 decembrie 1901, împotriva unui publicist obscur, Const. Al. Ionescu, cunoscut sub pseudonimul de Caion, pentru infracţiunea de calomnie prin presă. Caion îl acuzase pe Caragiale în două articole că a plagiat drama Năpasta, iniţial după o oarecare piesă Nenorocul, a unui anume autor ungur, Kemeny Istvan, ulterior, după La puissance des tenebres (Puterea întunericului) de Lev Tolstoi.
A pledat în acest proces nu numai marele avocat şi om de cultură, ci şi criticul literar şi, mai ales, prietenul şi admiratorul lui Caragiale. Dezvoltând argumente logice cu năpraznice descărcări de emoţii, luminând şi evidenţiind portretul moral şi artistic al lui Caragiale în contrast cu răutatea patologică, cu minciuna şi josnicia lui Caion, Delavrancea a ridicat împotriva calomniatorului nu numai juraţii şi mulţimea din sala de judecată, ci şi întreaga colectivitate românească ofensată de Caion, pentru că, acuzându-l pe Caragiale, „înseamnă a izbi în credinţă, în admiraţia şi fala românilor”.
În urma fulminantei pledoarii, Caion a fost condamnat la trei luni închisoare, 500 de lei amendă şi 10 000 lei despăgubiri civile (faţă de 20 000 lei, cât ceruse Caragiale). Chiar dacă, în urma rejudecării cauzei Caion a fost achitat, aceasta nu micşorează succesul lui Delavrancea, pentru că nici el, nici dramaturgul nu au dorit condamnarea vinovatului, ci numai spulberarea acuzaţiilor de plagiat, înlăturarea oricărui dubiu privind originalitatea operei lui Caragiale, obiectiv pe deplin realizat.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Se ştie de Barbu Ştefănescu Delavrancea ca scriitor, dar ca avocat mult mai puţine lucruri, cu toate că şi în acest ultim domeniu, Delavrancea a fost extraordinar; a uimit, a încântat, a aprins pasiuni şi a stârnit gelozii…
