Orgoni Crystal

 
Orgoni Crystal

 

O întâlnire faţă în faţă cu marele Caragiale şi o întâmplare tulburătoare la moartea lui… Să nu ignoraţi acest articol!

3389

blankOare cine n-a auzit de Caragiale? George Călinescu îl considera a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. Îl cunoaştem în special din schiţele sale umoristice ca “Bubico” sau din nemuritoarele sale piese de teatru ca “O scrisoare pierdută” sau “O noapte furtunoasă”.

Citeam revista “Teatrul” nr.6 din iunie 1962, dedicată în întregime marelui Caragiale, comemorându-se astfel 50 de ani de la moartea sa (1912). Am citit un interviu cu actorul Remus Comăneanu (1888-1963), care ne povesteşte două întâmplări – una ce priveşte prima sa întâlnire cu Ion Luca Caragiale (faţă în faţă), iar cealaltă ne povesteşte ce s-a întâmplat la moartea marelui dramaturg.

* L-am cunoscut pe marele dramaturg la Craiova într-un moment de plină campanie electorală. Caragiale se refugia, în puținul timp liber, în mijlocul actorilor sau în casa “tizului” său, marele Ion Anestin. Aici l-am cunoscut. Mă bucuram de simpatia bătrânului actor și, cum el mă știa dornic să-l cunosc pe celebrul “nenea Iancu”, m-a invitat la un prânz la care era poftit și Caragiale… Cum i-am fost prezentat, ce mi-a spus când mi-a strâns mâna, ce am bâiguit eu nu-mi mai amintesc, pentru că mă paralizase emoția, făcându-mă să arăt ca toți tinerii care sunt prezentați maeștrilor: orb, surd, stacojiu, bâlbâit și cu mare dispoziție spre răsturnarea, fără voie, a obiectelor fragile din jur (…) Într-un târziu, privind prin zarea roșie a vinului din pahar, între un oftat și o înjurătură scurtă, ne-a spus că se gândește să părăsească țara…

* Era la o repetiție. Afară explodase primăvara, și bătrânii copaci vecini cu teatrul ne chemau din sala de repetiții, ca pe elevi din clasă, afară, la lumină și tinerețe. Pe urmă, bunul, caldul Gârleanu a intrat în sală și, cu lacrimile în glas, ne-a chemat către un gând neguros: – A murit Caragiale…

* În ziua aceea nu s-a mai repetat. Pe sub bătrânii copaci vecini cu teatrul l-am plâns, toți câți slujeau scena craioveană, pe uriașul adormit. Am socotit întotdeauna lacrimile actorilor la moartea unui dramaturg ca pe cel mai prețios omagiu adus memoriei acestuia. Fie aceasta filă o lacrimă de bătrân actor pe mormântul unui dramaturg veșnic tânăr.

Orgoni Crystal