Ce se ascunde în zona roşie încercuită din celebra fotografie „Pale Blue Dot” din 1990, realizată de Voyager 1 şi în care se poate vedea Pământul de la 6 miliarde de km


Într-o postare de pe forumul Reddit, un utilizator se întreabă dacă un punct palid încercuit cu roșu în celebra imagine „Pale Blue Dot” (realizată de sonda spaţială NASA Voyager 1) este satelitul nostru Luna sau doar un zgomot de imagine. Cadrul Pale Blue Dot, surprins de NASA în 1990, de la o distanță de aproximativ 6 miliarde de kilometri, a devenit celebru în lume de atunci, pentru că arată Pământul fotografiat de la o distanţă enormă ca un punct albastru estompat.

Mai mulți comentatori — inclusiv autorul postării, care a revenit cu propriile calcule — au analizat rezoluția camerei de pe Voyager 1. La o distanță de 6 miliarde de kilometri, separarea maximă vizibilă dintre Pământ și Lună ar fi de cel mult 7 pixeli (sau chiar mai puțin, în funcție de unghiul orbitei), ceea ce înseamnă că punctul încercuit se afla prea departe pentru a fi Luna. Kevin M. Gill, specialistul NASA care a reprocesat versiunea modernizată a fotografiei Pale Blue Dot Revisited în 2020, a intervenit în discuție și a clarificat situația. Acesta a confirmat că punctul încercuit nu este Luna, ci zgomot de imagine, precizând că Luna s-ar fi aflat puțin mai jos și spre dreapta față de Pământ (în interiorul razei de lumină), dar a fost complet acoperită de zgomotul senzorului.

Fotografia originală „Pale Blue Dot” a fost realizată pe 14 februarie 1990 de sonda Voyager 1 de la o distanță de aproximativ 6 miliarde de kilometri, folosind camera cu unghi îngust a sistemului de imagistică (ISS) prin trei filtre de culoare distincte, în care Pământul ocupă doar 0,12 dintr-un singur pixel. Imaginea color este rezultatul suprapunerii a trei cadre alb-negru separate, realizate prin filtre spectrale diferite: albastru – expunere de 0,72 secunde, verde – expunere de 0,48 secunde şi violet – expunere de 0,72 secunde. Dintr-un total de 640.000 de pixeli ai cadrului (rezoluție 800×800 pixeli), planeta noastră măsoară doar 0,12 pixeli. Cadrele au fost stocate inițial pe magnetofonul de la bord și transmise către Pământ abia între martie și mai 1990, semnalul radio având nevoie de aproape 5 ore și jumătate pentru a parcurge distanța până la antenele Deep Space Network.


DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.

Articole similare