O călătorie completă în jurul centrului Căii Lactee se numește an galactic, iar Soarelui îi ia între 225 și 250 de milioane de ani pentru a o parcurge complet, cu o viteză de aproximativ 230 de kilometri pe secundă, suficient de rapidă pentru a înconjura ecuatorul Pământului în mai puțin de trei minute. Soarele s-a format acum aproximativ 4,6 miliarde de ani, ceea ce înseamnă că fiecare dinozaur care a trăit vreodată, fiecare ocean care s-a format vreodată, toată istoria omenirii, s-a desfășurat doar în această singură călătorie actuală.
Se spune că Soarele a realizat deja 20 de perioade orbitale în jurul galaxiei şi mai are vreo 22 de efectuat, cifră calculată în funcţie de durata de viață estimată a Soarelui. În aproximativ 5 miliarde de ani, Soarele va epuiza combustibilul de hidrogen din miezul său, se va umfla dramatic și va deveni o gigantă roșie, probabil înghițind Mercur și Venus și făcând Pământul nelocuit cu mult înainte de finalizarea transformării finale. Împărțiți cei 5 miliarde de ani la un an galactic de 225 de milioane de ani și veți afla că vor mai fi încă 22 de călătorii în jurul galaxiei înainte de a sosi acel sfârșit.
Oamenii de știință precum Carl Sagan au folosit acest an galactic ca o modalitate de a face timpul îndepărtat să pară ușor de înțeles. Vă daţi seama că oamenii n-au prins pe Terra nici măcar 1-2% din valoarea unui singur an galactic? Cum vi se pare acum cronologia dacă vă gândiţi la „ani galactici” în loc de ani obișnuiți?











