La un moment dat, un cercetător rus a publicat într-o revistă de specialitate din fosta URSS un material în care afirma că apa poate fi separată cu ajutorul curentului electric continuu în trei părți componente. O categorie de apă numită și apă vie, se adună în jurul catodului. O alta – apa moartă, se adună în jurul anodului, iar ceea de-a treia categorie, apa neutră, rămâne între cei doi poli. Rusul a testat apa vie pe sine însuși, respectiv și-a tratat niște julituri la genunchi provocate de un accident de motocicletă. A observat o vindecare rapidă a rănilor. A repetat experimentul pe rude și prieteni. De asemenea, a constatat că apa moartă ajută la dezinfectarea rănilor din gură, dar și la combaterea disfuncțiilor gastrice (diaree). Aplicată la plante, apa vie a determinat o creștere accelerată și o excelentă stare de sănătate.
Rezultatele au fost controversate, dar există însă certitudinea că plantele reacționează pozitiv. Ele, neavând conștiință, nu pot fi păcălite de ceea ce se numește efectul placebo.
Apa vie se referă la mai multe concepte: în mitologie, este un lichid magic ce aduce nemurire și tinerețe veșnică, preluat din basme (precum în mitologia slavă), iar în sens modern, este folosit pentru a descrie apa cu un conținut redus de deuteriu, fiind considerată mai „ușoară” și benefică pentru sănătate, deoarece deuteriul în exces poate fi dăunător proceselor celulare.











