Un român a vizitat Elveţia în 1966 şi apoi a scris în revista comunistă „Flacăra” – a rămas siderat de politeţea elveţienilor. Ce altceva a mai găsit acolo?
Într-un articol din anul 1966 din revista „Flacăra”, se vorbeşte despre minunata Elveţie. Ţineţi minte că ne aflăm în plin comunism, iar articolul are o doză de subiectivitate, Elveţia fiind unul din „leagănele capitalismului”. Dar, totuşi, unele remarci sunt chiar interesante. Am spicuit următoarele din articol:
* Am întâlnit politeţea elveţiană nu numai în mediul marilor hoteluri şi restaurante, nu numai în locurile frecventate cu predilecţie de turişti, ci pretutindeni. Dominique Fabre, scriitor francez, sintetizează în cartea sa despre Elveţia politeţea locuitorilor acestei ţări în patru cuvinte: acel „s’il vous plaît”, rostit în toate împrejurările cu aceeaşi rară amabilitate specific elveţiană. El le răspunde astfel celor ce consideră că politeţea elveţienilor este o simplă componentă a aşa-zisei „culturi hoteliere”, arătând că este vorba de un produs al culturii în general. Cumperi o cutie de chibrituri? Îţi este oferită cu cuvintele de mai sus. N-ai cumpărat nimic? Eşti condus până la ieşirea magazinului şi, adesea, ţi se mulţumeşte în repetate rânduri pentru vizită. Cumperi două ziare? Le primeşti prinse cu o banderolă de elastic: „Voilà, Monsieur”.
* În autobuz, o doamnă nu rămâne nicio clipă fără loc: „S’il vous plaît, Madame”. În autobuze, avem inscripţii: „Vă mulţumim că aţi cedat locul unei doamne sau unei persoane în vârstă”. Inscripţii categorice, cum ar fi „Strict interzis!”, în general ele sunt formulate astfel: „On est prié de ne pas fumer” / „Vă rugăm să nu fumaţi”. Ce-i drept, aici s-a întâmplat să văd înscrise în mozaic pe caldarâmul trotuarelor şi asemenea „rugăminţi”: „Nu se scuipă pe trotuar!” Bănuiesc însă că admonestarea li se adresa tocmai… turiştilor. Concluzia pe care am tras-o din toate acestea este că politeţea nu e numai o marfă turistică.
* Se poate constata că în multe privinţe poporul elveţian manifestă o anumită neîncredere faţă de străini, în ciuda turismului care înseamnă venituri considerabile, în ciuda marelui număr de muncitori veniţi de peste hotare, care contribuie la bunăstarea Elveţiei. Îmbrăcămintea, coafura, comportamentul elveţienilor, ca şi aspectul de ansamblu al străzii sunt caracterizate de o sobrietate care rezistă cu succes exagerărilor modei venite mai ales de dincolo de Ocean. Străinilor le revine munca cea mai dură — în construcţii, la turnătorii, în transportul de mărfuri — sau cea mai puţin calificată: ei servesc în cafenele, ei spală vasele în bucătăriile restaurantelor de lux, ei mătură străzile.
* Elveţienii sunt foarte mândri de trecutul lor istoric. E impresionantă grija cu care îşi conservă străvechile monumente de artă: castele construite pe piscuri de munţi sau pe maluri de lacuri ori catedrale multiseculare; nu fac excepţie nici cartierele vechi ale oraşelor.
* O notă caracteristică în oraşele elveţiene este marele număr al băncilor. Conform unor calcule, în Elveţia există în total 4.000 instituţii bancare. Multe dintre ele neavând nici măcar firme, trecătorul neavizat habar n-are că paşii îl poartă prin faţa unei citadele a banului. Elveţia e singura ţară din lume în care o lege federală garantează secretul conturilor bancare. Nimeni nu poate constrânge banca să divulge un cont. Sistemul elveţian al conturilor de bancă – care nu poartă numele titularului, ci un simplu număr de ordine – a atras de-a lungul timpurilor mulţi deponenţi, de la habsburgi şi până la pătura conducătoare, economică şi politică a Reichului nazist. Gestapo-ul a încercat nu o dată să „forţeze bariera”. Agenţi ai acestuia s-au prezentat la bănci presupuse a păstra depozite germane secrete sau conturi ale unor oameni exterminaţi de nazişti şi, declarând că „au uitat” numărul secret al contului, au cerut funcţionarului să-l verifice. Aceste trucuri, ca şi multe altele la care s-a recurs, au dat însă greş. La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, aliaţii au pretins oficial băncilor elveţiene lista numerelor secrete ale conturilor naziste dar, invocând aceeaşi lege, instituţiile bancare au refuzat net să-i dea curs.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Într-un articol din anul 1966 din revista „Flacăra”, se vorbeşte despre minunata Elveţie. Ţineţi minte că ne aflăm în plin comunism, iar articolul are o doză de subiectivitate, Elveţia fiind unul din „leagănele capitalismului”. Dar, totuşi, unele remarci sunt chiar interesante. Am spicuit următoarele din articol:
