Se estimează că o persoană obișnuită minte de 30 de ori pe zi. Este ușor și natural pentru majoritatea oamenilor. Minciuna are avantaje evidente, prin faptul că îi exploatează pe ceilalți. Dar dacă vrei să previi exploatarea celor din jurul tău, trebuie să înveți să detectezi minciunile. Există trei reguli pentru a prinde un mincinos:
Regula #1. Fii un bun ascultător.
În afara camerelor de interogatoriu ale poliției, majoritatea oamenilor îți vor răspunde la întrebări. Rareori avem tendința de a răspunde prietenilor sau familiei cu „Fără comentarii”. În timp ce cei care spun adevărul tind să vorbească și să dezvăluie mai mult, mincinoșii sunt adesea ezitanţi sau incapabili să facă acest lucru pentru că nu se pot baza pe amintiri reale, nu au imaginația de a fabrica o poveste detaliată, plauzibilă sau se tem că se vor da de gol. Aşadar, a lăsa pe cineva mincinos să vorbească îl va deconspira mult mai bine decât metodele de acuzare (gen „Știu că ai făcut-o!”).
Deci, dacă vrei să vezi un mincinos, fii un bun ascultător. Pune multe întrebări. Lasă-l să vorbească. Dar, dacă vrei cu adevărat să vezi un mincinos, trebuie să pui întrebări neprevăzute. Un mincinos, mai ales unul exersat, va avea un scenariu pregătit. Pentru asta, ar trebui să-l întrebi despre aspectele mai puțin pertinente ale unei situații. De exemplu, dacă se afla la un restaurant – „Ce culoare aveau scaunele?”
Regula #2. Se folosesc descrieri senzoriale sau nu?
În literatura de specialitate, există o idee numită „monitorizarea realității”. Aceasta se referă la procesul prin care un individ atribuie o amintire unei experiențe reale sau imaginației. În esență, ne cere să luăm în considerare modul în care stocăm amintirile în comparație cu modul în care stocăm ficțiunile. O perspectivă cheie este că, atunci când ne amintim o trăire adevărată, ne referim la detalii senzoriale (cum arătau lucrurile, miroseau etc.), precum și cum ne simțeam în legătură cu un anumit eveniment. Pe de altă parte, atunci când avem parte de o narațiune inventată, folosim adesea „operații cognitive”, care sunt mult mai logice și mai concrete.
De exemplu, să presupunem că vorbeşti despre mersul acasă de la cinema. Dacă este o amintire adevărată, amintirea ta se va concentra probabil pe sunetul autobuzului care stropește o băltoacă sau pe supărarea ta că te-ai udat. Dacă este o minciună, povestea ta va fi mai probabil una de forma „Ploua, așa că trebuie să fi avut umbrela cu mine”. Cei care spun adevărul tind să includă descrieri senzoriale; mincinoșii – nu prea o fac.
Regula #3. Încarcă mintea mincinoşilor.
Modelul de „încărcare cognitivă” al înșelăciunii susține că minciuna este multi-tasking și din acest motiv – dificilă. Mincinoșii trebuie să planifice ceea ce spun, să-și amintească să joace un rol și să suprime adevărul. Ideea este că, dacă vrei să vezi un mincinos, trebuie să-i îngreunezi minciuna. Pentru a face acest lucru, dă-i alte sarcini de făcut în timp ce își spun povestea. Dacă creierul lor este prea ocupat cu alte lucruri, nu vor mai avea suficiente resurse mentale pentru a minți – sau, cel puțin, să mintă convingător.
Așadar, dacă bănuiești că partenerul tău te-a înșelat, pune-i întrebări în timp ce conduce. Dacă crezi că cineva inventează un alibi, fă-i să povestească înapoi (ceea ce este mult mai greu din punct de vedere cognitiv).
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
