După ce scaunul domnesc a fost încredinţat lui Barbu Ştirbey, nădejdea unei apropiate întoarceri în ţară începu să încolţească în mintea doctorului Nicolae Kretzulescu. ,,Când a venit Ştirbey pentru învestitură la Constantinopol – a notat în însemnările ei fiica lui N. Kretzulescu – a vrut ca neapărat tatăl meu să-l însoţească, şi l-a adus cu dânsul în ţară. În seara plecării a fost mare zarvă în casa de la Yeni-Keni, unde locuia agentul (ambasadorul) ţării în Capitala Turciei, «Kehaia» Aristaki, şi unde fusese găzduit Ştirbey“.
De altminteri, către sfârşitul acestei călătorii s-a petrecut un eveniment tragic, la care Kretzulescu a asistat neputincios. După ce corabia cu abur a străbătut Marea şi a suit cursul Dunării, a aruncat ancora lângă schela Brăilei, la 12 august 1849. Directorul carantinei s-a împotrivit însă debarcării iluştrilor pasageri, deoarece regulamentul era categoric ca nicio corabie să nu intre în port înainte de răsăritul soarelui. Legea carantinelor, de atâtea ori călcată, i s-a aplicat deci cu stricteţe însuşi domnitorului, şi aceasta din voinţa lui Nicolae Mavros, inspectorul general al aşezământului, care avea unele ,,socoteli” cu noua stăpânire.
Domnitorul ceruse puţină apă proaspătă directorului carantinei, dar după o oră şi jumătate de aşteptare zadarnică, tânărul Vilara, ginerele lui Vodă, luă două căni şi coborî pe ţărm. Cînd a revenit, sabia i s-a înţepenit între scândurile punţii, iar el s-a împiedicat şi a căzut în Dunăre. Slujbaşii carantinei nu au făcut nicio încercare pentru a-l salva pe nenorocit; cu toată împotrivirea lor, un marinar, care prinsese de veste, se aruncă în fluviu. După multă căutare l-a găsit pe tânărul ofiţer agăţat de cârma vaporului, dar cum trecuse mai bine de jumătate de oră de la accident, marinarul nu a scos la mal decât un cadavru. Domnitorul, înspăimântat şi deznădăjduit, a apelat, fără îndoială, la Kretzulescu. Nu numai acesta, dar nici toată ştiinţa medicală nu mai putea să-l ajute pe Vilara să revină din somnul fără trezire. A doua zi, autorităţile veniră întru întâmpinarea lui Ştirbey, însă el refuză să se arate alaiului sărbătoresc pregătit în cinstea lui şi, când larma s-a potolit, se duse fără nici o suită către lazaretul unde trebuia să-şi facă, totuşi, carantina.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
