Aşa cum ne spune şi Wikipedia, Apollo 13 a fost a treia misiune umană a NASA dezvoltată cu intenția de a coborî pe Lună. Pe parcursul misiunii însă, probleme tehnice au forțat echipajul să renunțe la aselenizare. Echipajul era format din comandantul misiunii James A. Lovell, pilotul modulului de comandă John L. „Jack” Swigert, și pilotul modulului lunar Fred W. Haise.
Dar, misiunea Apollo-13 a avut ca sarcină secretă efectuarea de explozii nucleare pe suprafaţa Lunii, în zona craterului Fra Mauro, locul unde, cu ani în urmă, a fost observată o activitate luminoasă neobişnuită, crede conspiraţionistul O. Kuhlen. S-ar putea bănui că misiunea secretă a celor trei astronauţi americani aflaţi la bordul lui Apollo-13 a fost aceea de a distruge o potenţială bază celestă aflată pe suprafaţa satelitului Terrei, lucru foarte riscant pentru civilizaţia terestră.
Aşa cum au arătat cei trei astronauţi, explozia unui tub de oxigen la jumătatea drumului dintre Pământ şi Lună (accident care era să ducă la pierderea echipajului şi a navei şi care a dus la ratarea misiunii) s-a datorat unor OZN-uri, care urmăriseră evoluţia misiunii terestre încă de la începuturile ei.
Chiar existau baze extraterestre pe Lună înainte de aselenizarea din 1969? Interesant e faptul că astronomul Frank Halstead declara în 1959 următoarele: „Am văzut ceva neobişnuit pe Lună în noaptea de 6 iulie 1957. Adjunctul meu, Raymond Matsuhara, eu şi 16 vizitatori am observat o dâră neagră dreaptă, la fundul craterului Piccolomini. Desigur, n-am văzut-o mişcându-se, însă această dâră neagră, dreaptă, nu mai fusese înainte în crater. Am observat-o mai multe ore. Din păcate, câteva nopţi în şir, timpul rău ne-a împiedicat să mai privim obiectul, iar când, ulterior, ne-am putut uita din nou la crater, dâra nu se mai vedea”.
