Psalmanazar şi fanteziile sale celebre despre Formosa


George PsalmanazarNe aflăm în Londra anului 1701. Un individ, pe nume George Psalmanazar, a sosit în capitala Angliei împreună cu William Innes, un capelan militar scoţian. Acest individ ciudat pretindea că s-a născut în Formosa (Taiwanul de azi), un teritoriu despre care nimeni din Anglia nu auzise vreodată. Explicând că locuitorii Formosei seamănă cel mai mult cu europenii decât cu orientalii, el spunea că Innes îl convertise la creştinism. Făcând cunoştinţă cu episcopul Londrei, l-a impresionat în aşa măsură pe venerabilul gentilom încât acesta, devenind protectorul lui, i-a obţinut o sinecură … Biserica lui Hristos, din Oxford. Aici, George a început să instruiască misionari care să fie trimişi în ţara lui păgână şi si traducă catehismul Bisericii Angliei în ceea ce el pretindea că este limba naţiunii Formosa.

Deşi deosebită de orice altă limbii cunoscută, „formosa” era sistematică şi gramaticală şi îi impresiona pe toţi cei care o auzeau şi o vedeau pe hârtie, deşi, desigur, nimeni nu o putea citi. Cât îl priveşte pe Psalmanazar, şi el părea un străin impresionant, ducându-şi existenţa pe baza unei diete formată din carne crudă, rădăcini şi ierburi, în timp ce timpul şi-l petrecea lucrând la a sa magnum opus.

Capodopera a apărut în 1704 cu titlul O descriere istorică şi geografică a ţării Formosa. A devenit imediat un best-seller. Explicând că majoritatea locuitorilor acestui tărâm trăiesc până la o sută de ani deoarece mănâncă numai carne crudă şi beau doar sânge de şarpe, Psalmanazar afirma că, în fiecare an, 18.000 de băieţi, copii sub vârsta de 9 ani, erau sacrificaţi în cadrul unui ritual menit să-i liniştească pe zei. Acest masacru ducea la o reducere drastică şi constantă de reprezentanţi ai sexului masculin, astfel încât poligamia era practicată mai mult din necesitate.

Succesul obţinut de această relatare picantă a condus, în interval de un an, la publicarea unei a doua ediţii, dar de această dată autorul a întâmpinat probleme. George Candidus, un misionar iezuit german, care cunoştea foarte bine Formosa, a denunţat cartea lui Psalmanazar drept o adunătură de prostii. Evidenţiind greşeli minore, precum plasarea Formosei în sfera de influenţă chinezească mai degrabă decât în cea japoneză, Candidus insista ca societatea din Formosa, fără a fi pe departe însetată de sânge, este atât de indulgentă, încât acolo nu există practic niciun fel de legi. Hoţii nu erau deloc pedepsiţi, iar adulterul nu era privit cu mare importanţă, câţiva porci oferiţi reprezentând o despăgubire generoasă pentru soţul sau soţia ofensată.

Nu este adevărat!, a replicat Psalmanazar. Hoţii şi ucigaşii erau spânzuraţi cu capul în jos, după care ucişi prin lovituri de săgeată, în timp ce alte delicte conduceau la pedepse pe lângă care spânzurătoarea, smulgerea limbii sau tăierea membrelor – specifice Evului Mediu – păreau blânde. Deoarece iezuiţii erau detestaţi în Anglia protestantă a acelor vremuri şi publicul prefera povestea lui Psalmanazar despre cetăţenii însetaţi de sânge, cruzi şi păgâni, al căror tărâm era oricum plin de aur şi argint, George a fost crezut multă vreme. Dar îndoielile asupra lui s-au înmulţit şi, deşi farsa a durat mai bine de douăzeci şi cinci de ani, Psalmanazar a căzut tot mai mult în ridicol. Angajându-se ca funcţionar într-un regiment militar, în 1728 s-a îmbolnăvit; temându-se pentru sufletul său, a mărturisit că inventase toată saga pentru a duce o viaţă de „neruşinată lene, vanitate şi extravaganţă”.

Căindu-se puternic pentru păcatele sale, şi-a petrecut ultimii treizeci şi cinci de ani de viaţă ispăşindu-şi pedeapsa pentru crima comisă, contribuind cu articole amănunţite şi bine documentate la cărţi de referinţă. Ultimele sale momente de viaţa nu au fost însă fericite. Cu toate că, în fiecare seară, după douăsprezece ore de ţintuire permanentă la masa de scris, se delecta cu opiu „într-o cană pentru punci”, a devenit faimos pentru pietatea sa. „Mai degrabă m-aş fi gândit să contrazic un episcop”, spunea despre el amicul său de pahar, Samuel Johnson. Când Memoriile lui au fost publicate postum, Horace Walpole remarca că Psalmanazar, ca impostor literar, avea, de altfel, mai mult talent decât Chatterton.

Vorbind şase limbi străine şi fluent în latină, adevăratul nume al lui Psalmanazar şi originea sa nu au ieşit niciodată la iveală, dar se pare că s-ar fi născut la Avignon, în Franţa.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.

Lasă un comentariu

Ads Blocker Image Powered by Code Help Pro

Aveti un program de blocare a reclamelor

Va rugam sa ne sustineti, dezactivand programul de blocare a reclamelor. Va multumim!

Powered By
100% Free SEO Tools - Tool Kits PRO