Anthony Moore este un cercetător care din 2019 promovează teza conform căreia planeta Marte influențează comportamentul uman. El susţine că datele arată o corelație de 100% (perfectă) între diverse evenimente mondiale (ca, de exemplu, atacurile rachetelor în fâşia Gaza sau accidentele de pe piața bursieră) și configurația planetei Marte în raport cu Pământul și nodurile lunare. Aceasta este o dovadă statistică că există o legătură între fizica implicată la nivel astrofizic, rezultatul meteorologic și efectul său asupra proceselor biologice ale organismelor terestre, care manifestă anumite comportamente.
Autorul spune că, din punct de vedere matematic, Marte are tracțiune gravitațională semnificativă asupra înclinării axiale a Pământului, chiar dacă se află la o distanță atât de mare. Marte se angajează într-un fel de „război” împotriva celorlalte planete, toate încercând să apropie Pământul mai aproape de sfera lor de influență. Astfel, Marte, când călătorește în fața Soarelui, luptă împotriva forței gravitaționale ale lui Venus, Mercur și Soare, toate corpurile cereşti încercând să tragă Pământul spre ele. Dar când Marte orbitează în spatele Soarelui, mai departe de Pământ, atracţia sa devine mai mică, permițând celorlalte corpuri cereşti să stabilească o forță gravitațională mai puternică asupra înclinării Pământului, fără ca Marte să fie un factor. Forța gravitațională mai slabă a lui Marte asupra Pământului face ca traiectoria orbitală a Lunii să se deplaseze înapoi spre Soare, posibil provocând temperaturi mai calde.
Ambele scenarii ale lui Marte care influențează calea orbitală a Lunii creează perturbări orbitale care stabilizează înclinarea Pământului, ducând la fluctuații de temperatură care pot afecta negativ stări cognitive ale ființelor umane şi care pot declanșa prăbușiri bursiere, atacuri teroriste și alte evenimente.
Premiza acestei teze că planeta Marte influențează comportamentul uman poate fi extrapolată dintr-un studiu publicat în revista „Nature Communications” în martie 2024. În acest studiu, cercetătorii de la Universitatea din Sydney au descoperit că au existat intervale mai mari de timp dintre acumularea de sedimente concentrate pe fundul oceanului și o depunere mai dispersată a sedimentelor. De obicei, în perioadele de curent oceanic stabil, când temperaturile sunt mai reci, formațiunile de stâncă de pe fundul oceanului se așează în straturi stabile. Cu toate acestea, cercetătorii au descoperit că aceste formațiuni au fost urmate de lungi hiatusuri, în timpul cărora formarea sedimentelor ar fi mai dispersate. S-a presupus că acest lucru se datorează faptului că Marte exercită o atracție gravitațională asupra înclinării axiale a Pământului; acest lucru ar face temperaturile mai calde și curenții marini de adâncime să devină mai puternici, ceea ce, la rândul său, determină ca acumularea de sedimente să se împrăștie de-a lungul oceanului.
