Wired.com ne dezvăluie faptul că oamenii de ştiinţă plănuiesc să contruiască un „cristal al timpului” microscopic, în interiorul căruia timpul nu ar mai fi continuu. Citez câteva idei principale din articol:
* în februarie 2012, câştigătorul premiului Nobel, Frank Wilczek, a decis să vină în faţa publicului cu o idee absolut stranie: dezvoltarea „cristalelor timpului”, structuri fizice care se mişcă într-un model care se repetă, fără energie şi fără ca acestea să se oprească vreodată.
* spre deosebire de ceasuri sau alte obiecte, cristalele timpului îşi dobândesc mişcarea nu din energia înmagazinată, ci din încălcarea simetriei timpului, activându-se astfel o formă specială de mişcare perpetuă;
* ideea i-a venit lui Wilczek în 2010, atunci când… „mă gândeam la o clasificare a cristalelor şi atunci mi-am dat seama că e natural să te gândeşti la spaţiu şi la timp ca la lucruri împreună. Aşa că, dacă te gândeşti la cristale în spaţiu, e foarte natural să te gândeşti la o clasificare a comportamentului cristalelor în timp.”
* se spune că cristalele încalcă simetria spaţială a naturii, regula conform căreia toate locurile din spaţiu sunt echivalente. Dar ce se întâmplă în cazul simetriei temporale a naturii? Ecuaţiile i-au indicat lui Wilczek faptul că atomii pot forma o reţea regulată, care se repetă în timp, întorcându-se la aranjamentul lor iniţial, la intervale diferite, încălcând astfel simetria timpului.
* acum, o aplicaţie tehnologică avansată face posibilă experimentarea acestei idei. Oamenii de ştiinţă plănuiesc să construiască un „cristal al timpului” nu în speranţa obţinerii unui perpetuum mobile, ci pentru o mai bună cunoaştere a teoriei timpului. Şi asta, deşi nimeni nu ştie cât va dura acest proiect: în cazul cel mai optimist 3 ani, iar în cazul cel mai pesimist, un număr nedefinit de ani.
* speranţa este că, prin această construcţie a cristalelor timpului, se vor crea premizele pentru a formula o nouă teorie în fizică.