Anul Nou este una dintre cele mai vechi sărbători, căreia de peste patru milenii i se consacră obiceiuri şi manifestări dintre cele mai laborioase, atractive şi originale.
La babilonieni, spre exemplu, anul începea la prima lună nouă de după echinocţiul de primăvară şi petrecerile ţineau… 12 zile! Fiecare zi, însă, avea o semnificaţie aparte.
Romanii, în schimb, sărbătoreau începutul anului în luna martie. Dar cum pe parcursul timpului au apărut nesincronizări cu mersul soarelui, în anul 153 î.Ch. senatorii romani se adună, dezbat şi hotărăsc ca 1 ianuarie să marcheze începutul noului an.
Iulius Caesar, ceva mai târziu, încearcă şi el o corecţie, dar 1 ianuarie rămâne ziua de început a anului. Această hotărâre va dura până în anul 567 d.Ch., când Sinodul de la Tour a stabilit ziua de 1 ianuarie. Se va reveni abia atunci când biserica „a considerat multă vreme Anul Nou drept o sărbătoare a circumciziunii, celebrarea zilei de 1 ianuarie”.
În general, revelionul contemporan rămâne un ceremonial nocturn în care multe obiceiuri sunt practicate fără să li se cunoască substratul. Suprapunerea sărbătorilor peste unele precreştine, a celor greco-romane şi orientale peste cele autohtone, geto-dacice, a dat naştere unor realităţi spirituale unice în Europa şi greu de disociat astăzi. Astfel, există credinţa că în noaptea trecerii între ani de trei ori se deschide cerul şi cei cu credinţă îl zăresc pe bunul Dumnezeu aşezat „la o masă luminată, frumos împodobită, alături de Sfântul Nicolae”.
În unele regiuni ale ţării se crede că în această seară se deschid mormintele, iar pentru a alunga spiritele rele se ung pragul şi cercevelele ferestrelor cu usturoi sau făcând zgomote puternice ori prin… încurcatul cailor. Prima persoană care va intra în casă să fie, pentru bine, un bărbat. Apoi, să ai bani asupra ta pentru a te bucura de bogăţie tot anul. Acum ard comorile şi animalele vorbesc. Plumbul topit şi turnat în apă rece îţi va arăta, după forma pe care o va lua, soarta.
Capra – simbol al belşugului şi norocului, joacă în curţile gospodarilor, alături de haiduci şi alţi eroi. Nu se împrumută bani, nu se mătură şi nu se aruncă gunoiul. De dimineaţă şi până seara şi toată noaptea de Revelion se merge cu pluguşorul, deoarece în satele noastre există credinţa că nu este bine să se are şi să se semene după apusul soarelui în ziua de Anul Nou.
Urătorii sunt îmbrăcaţi în costume naţionale şi au asupra lor, în afara buhaiului, clopoţei, pârâitori, tălăngi şi chiar instrumente muzicale: acordeoane, viori, trompete, sau, mai nou, muzicuţe. Fireşte, nu lipseşte biciul împletit. Textul urăturii a fost schimbat de multe ori de-a lungul timpului, îmbunătăţit şi variază de la o zonă etnografică la alta, rămânând „un fel de omagiu adus împăratului Traian, cuceritorul Daciei”.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Anul Nou este una dintre cele mai vechi sărbători, căreia de peste patru milenii i se consacră obiceiuri şi manifestări dintre cele mai laborioase, atractive şi originale.
