Deşi sună interesant, hiperspațiul este o tehnologie și o noțiune fictivă, nefiind recunoscut şi demonstrat de ştiinţă. De fapt, în SF, hiperspațiul este o metodă de călătorie, fiind descrisă ca o regiune alternativă a spațiului coexistentă cu propriul nostru Univers, în care se poate ajunge cu ajutorul unui câmp de energie sau a unui alt dispozitiv. Călătoria în hiperspațiu este frecvent descrisă ca o călătorie cu o viteză superluminică.
Hiperspațiul este folosit uneori pentru a permite și a explica călătoria superluminică în povestirile SF în care au loc călătorii interstelare sau intergalactice. Cu toate că, adesea, sunt furnizate și descrieri detaliate ale mecanismelor de călătorie în hiperspațiu, care conțin și unele elemente ale fizicii reale, cum ar fi teoria relativității sau teoria corzilor, totuşi, aşa cum spuneam mai sus, hiperspațiul este doar o ficţiune. Asta nu înseamnă că n-ar exista, doar pentru că n-a fost descoperit încă.
Totuşi, există o teorie a conspiraţiei, al autorilor C.M.Allende și Ch.Berlitz care afirmă următoarele despre hiperspaţiu:
„Einstein ar fi descoperit legătura dintre câmpul electromagnetic și cel gravitațional, găsind astfel și o metodă de trecere prin hiperspațiu. Speriat de consecințele nefaste pe care le-ar fi putut avea folosirea de către cine nu trebuie a acestor rezultate, Einstein ar fl ținut secretă descoperirea sa, doar prietenii apropiați știind ceva. În timpul celui de-al doilea război mondial, temându-se de pericolul pe care îl reprezentau germanii pentru omenire, Einstein ar fi colaborat la realizarea unei arme pentru trecerea în hiperspațiu, aceasta după ce s-a implicat în planul construirii bombei atomice”.