Michel de Nostredame, zis Nostradamus, s-a născut la Saint-Remy-de-Provence, în 1503. A fost medic la Universitatea din Montpellier, şi a practicat medicina la Toulouse înainte de a fi chemat de Parlamentul din Aix, în timpul ciumei din 1546, ca să-şi exercite meseria timp de trei ani, pe spezele municipalităţii. Apoi s-a instalat în oraşul Salon-de-Craux unde s-a şi căsătorit a doua oară. A studiat astrologia judiciară din nişte cărţi pe care mai apoi le-a ars şi şi-a început Centuriile, catrene profetice repartizate în serii de cîte o sută. Multă vreme a ezitat să le publice.
Prima ediţie, intitulată Les Prophettes de M. Michel Nostradamus, a apărut în editura Mace Bonhomme din Lyon, în 1555; ea cuprindea trei Centurii şi cincizeci şi trei de catrene din cea de a patra, toate dedicate fiului său nou-născut, Cesar. Succesul lui Nostradamus a fost atît de mare încît regele Henric al II-lea l-a chemat la curte, în 1556, de unde a plecat încărcat de daruri. Caterina de Medici, Francisc al II-lea, ducele şi ducesa de Savoia s-au dus la Salon să-l consulte; Carol al IX-lea l-a numit consilier şi medic personal.
Ediţia princeps completă a celor zece Centurii a fost făcută de Pierre Rigaud în două volume (în 1558 şi 1566); după moartea lui Nostradamus, survenită în 1566, Benoist Rigaud a reeditat-o, în 1568, cu variante extrase din manuscrise. Într-o mie de catrene, Nostradamus a prezis evenimentele care aveau să se întîmple pînă în anul 3797. Pentru ca profanii să nu le poată înţelege, el şi-a redactat oracolele folosind modalităţile sintaxei latine, cu inversiuni, antiteze, anagrame [Rapis pentru Paris, Nersaf pentru Franţa, Norlaris pentru Loreni, Mendosus pentru Vendosme etc.), calambururi (Dortlaans pentru Orleans), metafore, cuvinte celtice, romane, spaniole, latine, greceşti, ebraice.
Nostradamus ne avertizează singur că opera lui nu este amfibologică, adică nu are mai multe sensuri, ci unul singur, ascuns cu grijă. Astfel, faptul că s-au dat atătea interpretări diferite dovedeşte că top comentatorii săi se înşală: ei ar trebui să fie de acord, cu mici diferenţe, asupra esenţialului. Lucrarea sa, despre care spunea că a venit „prin divină inspiraţie supranaturală”, versurile sale sibilinice pe care le numea „nocturnele şi profeticele mele aprecieri, compuse mai degrabă dintr-un instinct natural însoţit de o furie poetică decât datorită regulii poetice”, sunt tot atâtea dovezi ale unui sistem crono-cosmografic atât de savant încât calculele sale ţin seama de planetele Neptun şi Uranus, nedescoperite la acea vreme.
O mulţime de comentatori au încercat să pătrundă în enigmele Centuriilor, suporturi ideale pentru metoda paranoiaco-critică. Fiecare le-a interpretat după dorinţele sale. În 1938, doctorul de Fontbrune a descoperit că Nostradamus vorbea de Hitler în versurile următoare:
Nouă ani cel slab o va ţine-n pace
Apoi cădea-va în sete atît de sîngeroasă
Pentru el poporul fără crez şi lege va muri
Ucis de un altul cu mult mai omenos.
„Al treilea vers din acest catren este suficient ca să desemneze pe Hitler”, spune Fontbrune. Dar de ce este supranumit „cel slab”? Foarte simplu: pentru că este vegetarian, nu bea decît apă şi nu fumează: Nostradamus prevăzuse până şi acest lucru.
Având în vedere că doctorul de Fontbrune descifrase în Centurii sfirşitul celei de a III-a Republici şi înfrângerea totală a lui Hitler şi Mussolini (adică tot ceea ce inspira lumii teamă şi tot ceea ce spera ea în 1938) el şi-a reluat interpretările după cel de al doilea război mondial pentru a demonstra că Nostradamus prevăzuse că războiul va începe în 1939 atunci cînd scrisese: „Focul lui, apei este supus treizeci şi nouă”; acolo unde spunea „bătrânul” sau „Filip”, era vorba de mareşalul Petain; „pasărea de pradă zburând pe la fereastră” însemna Reichul etc. Sprijinindu-se pe această demonstraţie, dr de Fontbrune a dedus din alte catrene prezicerile următoare: a IV-la Republică va fi desfiinţată la sfirşitul lunii septembrie 1951, contele de Paris va fi proclamat rege (căci el este „marele Chiren” despre care Nostradamus a spus: „Un şef al lumii marele Chiren va fi”). Acesta va face din Avignon capitala Franţei, dar va avea de înfruntat al treilea război mondial în cursul căruia se va produce invadarea Elveţiei.
Apoi secolul se va termina printr-un cataclism: În anul o mie nouă sute nouăzeci şi nouă şi şapte luni, Din cer veni-va un mare Rege de spaimă învia-va el pe marele Rege de Angoumois înainte, după, Marte domni-va cu bucurie. Traducerea doctorului de Fontbrune: „În iulie 1999 va veni pe calea aerului un Rege mare, înspăimîntător care-l va reînvia pe şeful Hunilor. Înainte, ca şi după aceea, marele zeu al războiului va pedepsi lumea cum na mai făcut-o vreodată.” S-a întâmplat ceva în anul 1999? Nici pe departe.
Un magistrat din regiunea Gătinais, care lupta împotriva „exceselor prezicătorilor”, remarca, în 1560: „Dacă în acelaşi an patru filozofi vin să prezică lucruri contrare şi unul prezice pacea, ea va domni, fără îndoială, în mai multe zone. Altul va prezice războiul care, de asemenea, va izbucni pe alte meleaguri. Şi aşa, adevăr şi minciună se vor afla întotdeauna în armonie.”
Astfel, ne limităm să-l facem pe acest om extraordinar să spună ce vrem noi să spună în loc să căutăm să vedem ce gândea el efectiv. Nostradamus a avut o serie de viziuni despre viitor în stare de autohipnoză, dar el le-a conceput după ideile timpului său şi nu după ideile timpului nostru. În aceasta constă genialitatea operei sale, în faptul că ea conţine suficiente generalităţi, cifre, nume ambigue pentru a da fiecărui secol iluzia că el este vizat de ea. Dar un om de litere, un istoric serios îşi dă seama că el vorbeşte de tot ceea ce-i hărţuia pe contemporanii săi: războaiele religioase, Antihristul, Marele Monarh, viitorul potop, toate aceste evenimente fiind precedate de comete, de eclipse, de naşteri monstruoase, semne cărora nu li se mai conferă acum acelaşi sens. Este aberant să crezi că un om, în plin secol al
XVI-lea, ar fi putut prevedea schimbări politice precise din secolele următoare şi trăsături caracteristice ale unor şefi de state. Pentru teologi, preştiinţa, cunoaşterea perfectă a destinului, nu aparţine decât lui Dumnezeu. Să admirăm la Nostradamus o ingeniozitate uimitoare, fulgerări de extraluciditate care duc la nişte coincidenţe, dar nu daruri pe care nici un om nu le poate avea, căci altfel omenirea n-ar fi ceea ce este.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Michel de Nostredame, zis Nostradamus, s-a născut la Saint-Remy-de-Provence, în 1503. A fost medic la Universitatea din Montpellier, şi a practicat medicina la Toulouse înainte de a fi chemat de Parlamentul din Aix, în timpul ciumei din 1546, ca să-şi exercite meseria timp de trei ani, pe spezele municipalităţii. Apoi s-a instalat în oraşul Salon-de-Craux unde s-a şi căsătorit a doua oară. A studiat astrologia judiciară din nişte cărţi pe care mai apoi le-a ars şi şi-a început Centuriile, catrene profetice repartizate în serii de cîte o sută. Multă vreme a ezitat să le publice.
