Noi suntem urmaşii extratereştrilor dintr-o parte a galaxiei – credeau mari oameni de ştiinţă, ca Enrico Fermi sau Francis Crick
De multă vreme, unii savanți afirmă că viața a apărut pentru prima oară altundeva decât pe Pâmânt. Unele civilizații foarte avansate ar fi expediat-o pe planeta noastră, iar noi am fi de fapt extratereștri. Fizicianul Enrico Fermi (1901-1954), câştigător al premiului Nobel în 1938, părintele pilei atomice, era un spirit pe cât de inventiv, pe atât de logic. Universul, își spunea el, este imens. El conține un număr incalculabil de stele, unele dintre ele posedând planete care dispun de toate elementele necesare pentru dezvoltarea vieții. Cu timpul, viața a trebuit să apară pe cel puțin una dintre ele, și evoluția să fi intrat in acțiune pe calea selecției naturale. Au putut astfel să apară ființe inteligente, civilizația, știința și tehnica au putut să progreseze. Până în ziua în care, locuitorii planetei respective, făcându-se stăpâni pe totalitatea mediului înconjurător, vor fi aspirat să cucerească și lumea exterioară, vor fi învățat să călătorească prin spațiu, și, cu timpul, vor fi străbătut întreaga galaxie.
O planetă atât de minunată cum este Pământul (abundență de apă și compuși organici, temperatură ideală pentru numeroase forme de viață etc.) nu a putut să scape mult timp investigațiilor acestor ființe superioare. „Dar dacă totul s-a desfășurat astfel – se întreba Fermi – ei trebuie să fi sosit deja. Unde sunt ei oare?” Colaboratorul și prietenul său, fizicianul ungur Leo Szillard (1898-1964) ar fi răspuns în glumă: „Sunt pur și simplu printre noi. Li se spune unguri”.
Francis Crick (1916-2004), câştigătorul premiului Nobel pentru medicină, a reluat cu seriozitate această butadă pe cont propriu: „Ei sunt aici. Noi suntem extratereștri”. Faptul că un om de știință de talia lui Crick, care este considerat de mulți drept cel mai prestigios savant al secolului nostru, se aventurează pe cărări altădată străbătute doar de marginali, constituie un eveniment în sine. Într-o carte de răsunet mondial – „Life Itself” („Viața însăși”) – Crick reia, etapă cu etapă, demonstrația lui Fermi. Acest lucru îi permite să treacă în revistă datele esențiale pe care le posedăm despre structura Universului, biochimie, natura vieții, starea primitivă a Terrei, celelalte planete locuibile, sau primele apariţii ale vieții.
Francis Crick elaborează, în cartea sa, o sinteză care îi permite să expună ipoteza emisă împreună cu colegul său, Leslie Orgel: panspermia dirijată. Potrivit teoriei panspermiei, viața s-ar fi propagat de la un sistem solar la altul prin spori, adică prin microorganisme. Se punea, totuși, o problemă: cum au supraviețuit sporii, în timpul acestor interminabile călătorii, la acțiunea radiațiilor cosmice? Crick și Orgel cred că ființe inteligente, trăind în alte sisteme solare, a căror evoluție ar devansa-o pe a noastră cu câteva miliarde de ani, ar fi însămânțat Pământul, trimițând în spațiu rachete care conțineau spori. Protejate în acest fel pe parcursul călătoriei lor, microorganismele au putut să se dezvolte pe Pământul primitiv. Aceasta este teoria panspermiei dirijate.
Cum, și în ce scop aceste creaturi inteligente au trimis în spațiu microorganisme? Crick presupune că o civilizație extrem de avansată, locuind undeva în galaxia noastră, ar fi fost amenințată odinioară să fie distrusă în totalitate de un cataclism natural oarecare. Nedispunând de o tehnologie suficient de dezvoltată pentru a fugi ei înșiși în spațiu, autohtonii ar fi hotărât atunci să trimită microorganisme, care sunt fiinţele vii cel mai bine adaptate unei lungi șederi în spațiu, și care pot fi, pe de altă parte, concentrate în număr considerabil. Microorganismele ar fi fost trimise în direcții diferite, așa încât viața să se perpetueze.
Mai rămânea problema energiei folosite pentru a propulsa aceste rachete pe distanțe atât de considerabile. Crick presupune că extratereștrii vor fi folosit pânze solare. Dacă teoria lui Crick ar fi adevărată, noi înșine am fi extratereștri! Însă, de ce nu au ajuns extratereştrii încă aici? Dintre toate răspunsurile propuse, există unul care pune accentul pe teoria panspermiei dirijate: pentru acești eventuali extratereștri, trimiterea de microorganisme ar fi putut constitui o etapă intermediară, un fel de test.
Teoria panspermiei dirijate poate fi oare considerată ca o teorie în întregime științifică, sau este doar un scenariu banal de SF? Crick a opinat în favoarea primei ipoteze, admițând, totuși, că nu a fost încă demonstrată.
De multă vreme, unii savanți afirmă că viața a apărut pentru prima oară altundeva decât pe Pâmânt. Unele civilizații foarte avansate ar fi expediat-o pe planeta noastră, iar noi am fi de fapt extratereștri. Fizicianul Enrico Fermi (1901-1954), câştigător al premiului Nobel în 1938, părintele pilei atomice, era un spirit pe cât de inventiv, pe atât de logic. Universul, își spunea el, este imens. El conține un număr incalculabil de stele, unele dintre ele posedând planete care dispun de toate elementele necesare pentru dezvoltarea vieții. Cu timpul, viața a trebuit să apară pe cel puțin una dintre ele, și evoluția să fi intrat in acțiune pe calea selecției naturale. Au putut astfel să apară ființe inteligente, civilizația, știința și tehnica au putut să progreseze. Până în ziua în care, locuitorii planetei respective, făcându-se stăpâni pe totalitatea mediului înconjurător, vor fi aspirat să cucerească și lumea exterioară, vor fi învățat să călătorească prin spațiu, și, cu timpul, vor fi străbătut întreaga galaxie.
