Marii politicieni ai lumii recunosc existenţa societăţilor secrete ce conduc lumea din umbră

Despre controlul ascuns al pârghiilor de putere din lume nu vorbesc doar teoreticieni obscuri ai teoriilor conspiraţioniste.

Încă din 1856, prim-ministrul britanic de pe atunci, Benjamin Disraeli, declara în faţa Camerei Comunelor următoarele: „Nu ar fi de niciun folos să negăm acest lucru şi este imposibil de ascuns faptul că o mare parte a Europei, adică Italia, Franţa şi regiuni importante din Germania (încă fragmentată în mai multe state), fără a mai pomeni alte ţări, sunt acoperite de o reţea de societăţi secrete… Şi care sunt obiectivele lor ? Nu încearcă nicidecum să le ascundă. Nu doresc o guvernare constituţională… În schimb, doresc să modifice dreptul de proprietate asupra pământului, alungându-i pe actualii proprietari ai acestuia, şi urmăresc să pună capăt existenţei structurilor ecleziastice, adică bisericilor.”

Referindu-se la acest lucru, preşedintele Woodrow Wilson, care a fost strâns legat de astfel de conspiraţii, scria: „Unii dintre cei mai importanţi oameni din SUA în domeniul comerţului şi al industriei se tem de cineva sau de ceva. Ei ştiu că undeva există o putere foarte bine organizată şi subtilă, care îi urmăreşte cu atenţie şi care este atât de legată de interesele lor, atât de completă şi de puternică, încât ar face bine să n-o condamne cu voce tare, ci numai în şoaptă”.

Judecătorul Felix Frankfurter de la Curtea Supremă de Justiţie a SUA dezvăluia la un moment dat faptul că: „Adevăraţii conducători de la Washington sunt invizibili, exercitându-şi puterea din spatele uşilor închise.”

Într-o scrisoare din 23 noiembire 1933, preşedintele proaspăt ales Franklin D. Roosevelt îi scria principalului consilier al fostului preşedinte Woodrow Wilson, colonelul Edward House: „Adevărul adevărat este că, aşa cum ştim amândoi foarte bine, oligarhia financiară din marile oraşe a deţinut controlul asupra guvernului SUA încă de pe vremea administraţiei lui Andrew Jackson.”

Pe aceeaşi temă, Elliot, fiul lui Roosevelt, scria: „Există în lumea noastră, probabil, câteva organizaţii care ne modelează destinele, la fel de strict ca şi guvernele legal constituite.”

De-a lungul anilor, multe persoane au lansat avertismente cu privire la existenţa unui guvern secret în SUA. Fostul primar newyorkez John F. Hylan declara în 1922 că „adevărata ameninţare pentru destinele democraţiei americane o constituie guvernul invizibil, care, asemeni unei gigantice caracatiţe, îşi întinde tentaculele lungi şi scârboase peste oraşul, statul şi naţiunea noastră… În fruntea acesteia, se află interesele familiei Rockefeller şi ale companiei Standard Oii, precum şi un mic grup de bănci puternice, conduse de ceea ce numim în general bancheri internaţionali, (care) de fapt direcţionează guvernul american pentru a-şi atinge propriile scopuri egoiste.”

Colonelul L. Fletcher Prouty, acum în rezervă, a fost ofiţerul de legătură dintre Pentagon şi CIA, între anii 1955 şi 1963. Datorită funcţiei pe care o deţinea, a putut să observe mecanismele de control exercitate atât asupra spionajului, cât şi a armatei. Într-un material din 1973, Prouty afirma că SUA e condusă de o „Echipă Secretă”, care este „miezul unei noi ordini religioase”, membrii acesteia neavând de dat socoteală decât în faţa lor înşişi. „Puterea acestei echipe provine dintr-o amplă infrastructură guvernamentală şi din relaţiile directe pe care le are cu marile industrii private, fondurile mutuale şi casele e investiţii, universităţile şi mass-media, fiind incluse aici atât editurile străine, cât şi cele americane.”

„Toţi membrii fideli ai echipei rămân în centrul structurilor de putere, indiferent dacă sunt în funcţie, făcând parte din administraţia oficială, sau se află în alte centre neoficiale. Ei nu fac altceva decât să se rotească pe anumite poziţii, fiind pe rând funcţionari publici şi oameni de afaceri sau activând în paradisul fermecător al mediilor universitare.”

Tot Prouty scria: „Această maşinărie extraordinară a fost făurită de oameni capabili, ca Wild Bill Donovan, Clark Clifford, Walter Bedell Smith, Allen Dulles, Maxwell Taylor, McGeorge Bundy şi mulţi alţii, care au condus-o şi au modelat-o, aducând-o la proporţiile uriaşe de astăzi. Este vorba de mari corporaţii, înalte cercuri guvernamentale, foarte mulţi bani, presiuni enorme… toate acţionând numai pentru apărarea propriilor interese, pentru siguranţa afacerilor şi păstrând un secret desăvârşit.”

Cititorii mai sceptici ai acestui site ar trebui să remarce modul în care aceleaşi nume vor apărea la nesfârşit, de fiecare dată când vine vorba de activitatea societăţilor secrete moderne.

Marele gânditor R. Buckminster Fuller a ajuns, de asemenea, la concluzia că SUA e condusă de nişte oameni puternici, care acţionează din umbră. „America nu este condusă în realitate de guvernul ei aşa-zis democratic„, scria el cu puţin timp înainte de a muri, în 1983. „Nimic mai jalnic decât rolul pe care trebuie să-l joace în public preşedintele SUA, a cărui putere reală este aproape nulă. Totuşi, atât mass-media, cât şi majoritatea cetăţenilor americani trecuţi de 30 de ani, continuă să vorbească şi să se comporte de parcă preşedintele ar deţine într-adevăr puterea supremă.”

Preşedintele Franklin D. Roosevelt, el însuşi legat îndeaproape de mulţi dintre membrii importanţi ai societăţilor secrete, remarca odată: „În politică, nimic nu se petrece întâmplător. Dacă lucrurile au loc într-un anumit fel, atunci poţi să pariezi că acea evoluţie a fost premeditată.”

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.