Într-o lucrare din 1767, apărută la Paris, autorul ei (ofiţer britanic) vorbeşte despre întâlnirea reală cu „giganţii din Patagonia”

În 1767, la Paris vedea lumina lucrarea „Voyage Autour du Monde fait en 1764 & 1765”, prima ediție a navigației în jurul lumii a comodorului Byron. Ceea ce i-a șocat pe cititori nu au fost mările pe care acesta le-a traversat, ci mărturia sa despre giganții din Patagonia. Timp de decenii, scepticii au râs de ea, dar iată o dovadă, direct de la un ofițer britanic.

Iată câteva extrase din carte:
* „Avea o statură gigantică… nu mai puțin de 2 metri”;
* „Domnul Cumming, deși avea 1,80 metri a devenit un pigmeu printre giganți”.

S-ar putea ca aceşti oameni giganți să fi locuit în unele zone izolate de pe Pământ, ca de exemplu în Munții Patagoniei, situaţi în capătul sudic al Americii de Sud, între Argentina și Chile. ​Existența acestor ființe necunoscute, cunoscute sub numele de giganții Patagoniei, au fost relatate pentru prima dată de către Ferdinand Magellan în anul 1520, echipajul său văzându-i în timp ce explora coasta a Americii de Sud. Reali sau alegorici, giganții patagonieni au devenit un simbol al „lumii uitate”, imaginea lor fiind tipărită, păstrată și răspândită în Europa ca fapt, nu ca fabulă.