Într-o cronică străveche românească din 1796, este descrisă Luna sau un OZN?
Într-o cronică veche românească din 1793, apare o relatare ciudată prin care a putut fi observat un corp luminos – care putea fi confundat ca mărime şi strălucire cu Luna – dar care, spre deosebire de aceasta, a străbătut cerul mult mai repede. Dar să lăsăm martorul contemporan să prezinte cazul:
„Leat 1793 noemvrie 27, duminecă la 2 pol ceasuri din noapte, s-au cutremurat pământul de trei ori, aflându-mă la masă la Floreşti, cu dumnealui sărdarul Constandin Poenaru. Iar a doao zi sora, tot la acea vreme au făcut minune luna, că într-o jumătate de ceas au fugit pe ceri, de la prânzul mic fiind luna, până au venit la chindie. Şi apoi au încetat.”
Dacă ţinem seama de faptul că prânzul mic reprezintă în cazul de faţă locul de pe cer ocupat de „lună” cu circa 45° înainte de cel mai înalt punct al cursei sale, iar chindia, locul situat între zenit şi apus, şi dacă reţinem expresia adnotatorului că fenomenul citat „au încetat” şi nu simplu „a apus”, explicarea ştiinţifică a acestei „minuni” râmâne o problemă deschisă.
Într-o cronică veche românească din 1793, apare o relatare ciudată prin care a putut fi observat un corp luminos – care putea fi confundat ca mărime şi strălucire cu Luna – dar care, spre deosebire de aceasta, a străbătut cerul mult mai repede. Dar să lăsăm martorul contemporan să prezinte cazul:
