În 1984, un profesor a început un „chat” cu un fermier din secolul al XVI-lea. Apoi, oameni din anul 2109 s-au alături discuţiei… Totul apare într-o carte apărută pe Amazon!
Imaginează-ți ecranul computerului tău pulsând cu o lumină verde la ora 3:33 dimineața. Deschizi un fișier pe care nu l-ai creat. Este un mesaj de la un om care a murit acum 400 de ani, care locuia în casa ta și te privea. Asta nu e o poveste misterioasă. Acesta este cazul „Mesajelor Dodleston”. Implică un cleric din epoca Tudor, un profesor din anii ’80 și un grup de „oameni ai viitorului” numiți 2109, care gestionau linia temporală ca un departament IT. Iar totul apare într-o carte apărută pe Amazon.
Totul a început în anul 1984, când un bărbat pe nume Ken Webster – profesor – locuia într-o casă veche, în Dodleston, Anglia. Ken locuia pe atunci cu iubita sa, Debbie, și cu prietena sa, Nicola, și ei renovau casa. După șase luni de renovări, în timp ce revopseau bucătăria, lucrurile au început să devină ciudate. A început prin a observa urme misterioase de pași și urme pe pereți. Nedumeriți, dar amuzați, au observat urme de șase degete care urcau drept pe pereți și ajungeau până la mijlocul tavanului. Au râs și au vopsit pereții peste amprentele misterioase. Dar a doua zi după vopsire, s-au trezit cu urmele de pași din nou pe perete, dar de data aceasta peste vopseaua proaspătă.
Necrezând în supranatural, cei trei au ignorat acest incident ciudat, până când lucruri ciudate au continuat să se întâmple. Într-o zi, Ken și Debbie fuseseră la cumpărături noaptea și, cum dulapurile erau încă în curs de renovare, au lăsat 12 cutii de conserve pentru pisici împrăștiate pe podea, pentru a le organiza dimineața. A doua zi dimineață, când Ken s-a trezit, a găsit mâncarea pentru pisici așezată perfect într-o piramidă în mijlocul podelei. A intrat puțin în panică, dar el a considerat că un prieten îi făcea o farsă.
Cei trei au continuat să găsească și alte obiecte, cum ar fi sticle de limonadă și prosoape de hârtie așezate în turnuri ciudate, iar curenți ciudați de aer rece au început să sufle prin casă. Dar contactul cu necunoscutul nu a început cu evenimentele de tip poltergeist, ci mai degrabă cu strălucirea slabă a ecranului unui computer vechi.
Într-o zi, Ken a împrumutat un computer BBC Micro de la școala la care preda, o relicvă din plastic a tehnologiei anilor ’80, care avea toată puterea de procesare a unui prăjitor de pâine modern. Ideea lui era ca prietena sa, Nicola, să poată folosi computerul pentru a scrie sketch-uri comice. BBC Micro avea un program de procesare a textului numit Wordwise, care s-a transformat într-un calculator de birou funcțional. Cu toate acestea, în ciuda lipsei de conexiune cu lumea exterioară prin Internet, computerul a început să primească mesaje. Într-o noapte, cei trei colegi de locuinţă se întorceau acasă de la pub când au văzut o lumină verde strălucind prin ferestre. Când au intrat pe ușă, au observat imediat de unde venea lumina – computerul pe care Ken îl adusese acasă. Dar ceea ce au descoperit când s-au apropiat de ecran a fost un mesaj, o scrisoare criptică lăsată în urmă pe care niciunul dintre ei nu a recunoscut-o sau nu a scris-o, și care li se adresa tuturor pe nume.
„Ken, Deb, Nic,
Adevărate sunt coșmarurile unei persoane care se teme. În siguranță sunt trupurile lumii tăcute. Întoarce-te, floare frumoasă, spre soare, căci tu vei crește și vei semăna. Dar floarea se întinde prea sus și se ofilește în lumina arzătoare. Scoate-ți cărămizile – „Pussy Cat”, „Pussy Cat” a plecat la Londra să caute faimă și avere. Credința nu trebuie pierdută, căci aceasta va fi mântuitorul vostru”.
Încă o dată, cei trei au ignorat mesajul criptic, considerându-l o farsă. Calculatorul a fost returnat la școală fără alte probleme ciudate, iar ei și-au continuat viața normală. Abia un an mai târziu, când Ken a împrumutat același computer de la școală, ciudățenia a continuat. Ken s-a trezit într-o dimineață, când computerul a afișat un nou fișier în procesorul de text. A deschis documentul și a găsit o altă scrisoare, de data aceasta din trecut.
„Scriu în numele multora. Ce cuvinte ciudate vorbești, deși trebuie să recunosc că și eu am fost prost educat. Unele schimbări mi se par oarecum groaznice, căci îmi întrerup somnul în patul meu. Ești un bărbat cumsecade, care ai o femeie fantezistă ce locuiește în casa mea. N-am de ce să mă tem, căci numai atunci când bufonul meu pe jumătate înțelept mi-a sfâșiat legătura, am fost răsucit într-o noapte. Am văzut multe modificări la casa ta, iar casa ta e un loc potrivit, cu litere făcute de diavol și lucruri scumpe, pe care doar prietenul meu, Edmund Grey, și le poate permite, sau regele însuși. A fost un mare strigăt că mi-ai stricat casa. – LW.”
Încurajat de colegii săi să răspundă, Ken a făcut-o hotărât să afle cât mai multe despre acest LW. A continuat să scrie o scrisoare, întrebând despre identitatea lui LW, perioada în care locuia și dacă a locuit în aceeași casă la vremea lui. Lăsând scrisoarea deschisă pe ecran și computerul pornit, colegii de locuinţă s-au dus cu toții la pub. Când s-au întors mai târziu în acea seară, planul lor funcționase și au primit răspunsuri de la LW. După acest nou contact cu misteriosul străin LW, mesajele au început să apară pe computer aproape în fiecare zi.
Expeditorul se numea Lukas Wainman, iar Lukas susținea că era anul 1521 și că el construise căsuța în care locuia Ken. Ken a găsit această nouă conversație despre călătoria în timp fascinantă și a început să verifice faptele și să documenteze mesajele lor. Lukas a continuat să explice că el credea că computerul era un „leems boyste” (o „cutie luminoasă”) care se manifestase în bucătăria lui, strălucind cu o lumină verde, diabolică. Dar lucrurile iau o altă întorsătură ciudată când Lukas susține că aceasta i-a fost dată de un alt călător din anul 2109: „Ai spus că ești din 1985, dar am crezut că ești și tu din 2109, ca prietenul tău care i-a adus lucru băieților lui Leem”.
Ken, copleșit de ideea posibilității ca un alt călător în timp să intre în chat, lasă un mesaj simplu pentru încercarea de contact: „Contact 2109”. Atunci, o a treia entitate a deturnat frecvența. 2109 nu avea un nume, era un grup – manageri de proiect ai paranormalului. Pretindeau că sunt ființe „tahionice”, creaturi ai matematicii pure și luminii care existau în afara timpului liniar.
2109 i-a spus lui Ken că toată treaba asta – amprentele, literele, podul către secolul al XVI-lea – a fost un experiment deliberat. Au existat și alte corespondențe, inclusiv detalii precise din punct de vedere istoric despre zonă, alături de predicții despre evenimente viitoare și descoperiri științifice. Ken a continuat să vorbească cu ambele entități din calculator, iar în cele din urmă, LW a dezvăluit că numele său era de fapt Thomas Harden. Inițial, mințise despre numele său pentru a-și proteja identitatea, iar 2109 a susținut că faptul că ei știau că numele său real ar putea pune în pericol experimentul.
În cele din urmă, comunicarea s-a încheiat cu secolului al XVI-lea. Șeriful local, Sir Thomas Fowleshurst, a început să simtă miros de vrăjitorie. Thomas Harden i-a spus lui Ken că nu va mai putea comunica, dar a promis că va scrie versiunea sa a poveștii lor în limba latină și că va ascunde manuscrisul unde „trecerea anilor” să nu-l poată atinge. I-a spus lui Ken că într-o zi, vor sta împreună pe malul unui râu din Oxford și vor schimba idei. Și comunicarea cu 2109 s-a încheiat la scurt timp după aceea, cu un mesaj final care face referire la cartea ascunsă: „Mai este o persoană care va veni, ea va fi ajutorul de care avem nevoie. Îl vei recunoaște când va veni. Thomas și-a scris în cele din urmă cartea și a pus-o într-un loc sigur. Nu ar trebui să dureze prea mulți ani să o găsim, deși a scris-o în latină cu ajutorul unui prieten pe care l-a întâlnit la Oxford. Scriu asta în speranța că se va găsi într-o zi această carte.”
Din păcate, în acest moment, povestea (legenda urbană) se termină. Cartea misterioasă nu a fost găsită nici în ziua de azi. Ken a continuat să-și scrie propria amintire personală despre poveste într-o carte intitulată „The Vertical Plane: The Mystery of the Dodleston Messages”.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Imaginează-ți ecranul computerului tău pulsând cu o lumină verde la ora 3:33 dimineața. Deschizi un fișier pe care nu l-ai creat. Este un mesaj de la un om care a murit acum 400 de ani, care locuia în casa ta și te privea. Asta nu e o poveste misterioasă. Acesta este cazul „Mesajelor Dodleston”. Implică un cleric din epoca Tudor, un profesor din anii ’80 și un grup de „oameni ai viitorului” numiți 2109, care gestionau linia temporală ca un departament IT. Iar totul apare într-o carte apărută pe Amazon.
