
În 1911, nava Olympic era cea mai mare navă din lume, până când o coliziune cu un crucișător al Marinei i-a deteriorat coca și, se pare, i-a îndoit chila. Proprietarul său, JP Morgan, s-a confruntat cu o factură costisitoare pentru reparații și s-a chinuit să găsească pe cineva dispus să acopere daunele. Însă Olympic avea o navă soră aproape identică, neterminată, într-un șantier naval din Belfast: Titanic. Conform unei teorii a conspiraţiei, cele două nave au fost schimbate în secret într-un weekend liber, iar asigurarea pentru nava presupus avariată a fost majorată la 12,5 milioane de dolari.
Morgan și-a anulat rezervarea la bordul Titanic-ului, la fel ca și zeci de asociați ai săi. Între timp, trei dintre cei mai bogați oameni din America, John Jacob Astor IV, Isidor Straus și Benjamin Guggenheim, au fost invitați și s-au îmbarcat pe navă, murind în timpul scufundării acesteia. Este demn de remarcat faptul că acești trei bărbați sunt adesea prezentați ca interpunându-se între Morgan și crearea unei bănci centrale a SUA (Federal Reserve). Morgan a fost unul dintre cei mai influenți bancheri din SUA, iar sistemul financiar în care a operat a jucat un rol semnificativ în crearea presiunii politice pentru reforma bancară. În urma dezastrului, înlăturarea acestor presupuși oponenți a contribuit la deschiderea drumului pentru înființarea băncii centrale Federal Reserve.
Aşadar, în aprilie 1912, s-a scufundat pe fundul Oceanului Atlantic nava „Olympic” şi nu „Titanic”, aşa cum învaţa istoria?
Sursa: videoclipul YouTube „The Ship at the Bottom of the Atlantic Isn’t the Titanic”











