Orgoni Crystal

 
Orgoni Crystal

 

Iată cum se scurge timpul pe o navă spaţială ce se apropie foarte mult de viteza luminii

414

blankPentru că în articolul de ieri (https://www.lovendal.ro/wp52/daca-am-avea-o-nava-spatiala-care-ar-merge-cu-viteza-luminii-in-84-de-ani-un-astronaut-ar-putea-face-turul-intregului-univers/), mulţi dintre comentatori nu au înţeles nimic din teoria relativităţii ai lui Einstein, am să revin astăzi cu un nou post în care am să încerc să mă fac înţeles mai bine. Eu totuşi sunt uluit cum cineva, care nu înţelege cum stau lucrurile într-un anumite domeniu, se revoltă şi îşi dă cu părerea, în loc să spună şi să recunoască sincer: “Nu pricep acum…dar am să studiez şi sper că voi înţelege”.

Dacă până la galaxia Andromeda sunt vreo 2,5 milioane ani-lumină, cum se face că o navă spaţială care merge (aproape) cu viteza luminii nu parcurge 2,5 milioane de ani, ci mai puţin, vreo 50 de ani!? Asta e întrebarea pe care şi-o pune, pe bună dreptate, cineva care nu pricepe prea strălucit teoria relativităţii a lui Einstein. Întrebare legitimă, pe care mi-am pus-o şi eu la timpul meu. Dar răspunsul nu-i foarte greu. Odată cu creşterea vitezei până la nivelul vitezei luminii, timpul se scurge astfel pentru cei care călătoresc cu acea navă-minune. Adică, încetineşte foarte mult, ca şi cum ar sta aproape pe loc în timp. Desigur, pentru un observator exterior navei, timpul s-ar scurge la fel.

Dar, să intrăm puţin în detaliile problemei. Relativitatea specială a lui Einstein are drept rezultat două consecinţe:
1) Dilatarea timpului.
2) Creşterea masei.

În cazul timpului, există “două timpuri”, ca să spunem aşa: un timp al observatorului inerţial (care stă pe loc) şi un timp al observatorului care se mişcă. Şi există chiar şi o formulă după care se poate calcula timp scurs pentru cel care se mişcă:

blankîn care:

Timpmiscare = timpul scurs pentru obiectul aflat în mişcare (în cazul nostru, nava care se deplasează cu viteza luminii);
Timpstationare = timpul scurs pentru sistemul inerţial de referinţă (în cazul nostru, timpul care-l percepem noi că se scurge pe Pământ).
v = viteza de deplasare a navei spaţiale
c = viteza luminii

Acum, având formula această, vă puteţi juca cu ea şi vedea cât timp se scurge pe Pământ şi cât timp se scurge pe nava spaţială care se deplasează cu viteza luminii. Atenţie însă! Viteza de deplasare a navei spaţiale trebuie să fie puţin mai mică decât viteza luminii, pentru că, dacă ar egala-o, timpul n-ar mai exista, devenind 0.

Eu unul mi-am făcut un mic progrămel în Excel, în care am băgat viteza luminii (300.000 km/s – ştiu că nu e exactă, ci e 299.792 km/s, dar am luat-o ca 300.000 km/s, pentru simplificare). Apoi, m-am jucat cu diverse viteze ale navei spaţiale. De exemplu, la o viteză foarte aproape de viteza luminii, 299999,99995 km/s, cei 2,5 milioane de ani scurşi pe Pământ, ar arăta pe bordul navei spaţiale ce ar circula cu o asemenea viteză 46 de ani! Dacă am micşora puţin viteza navei, să spunem la 299999,8 km/s, atunci timpul ar creşte considerabil la bordul navei, atingând 2.886 de ani. Dacă nava ar circula cu jumătate din viteza luminii (150.000 km/s), timpul ar creşte şi mai dramatic, la 2.165.064 de ani. Precum se observă, timpul devine din ce în ce mai mic cu cât este foarte apropiat de viteza luminii. Cu cât se îndepărtează de viteza luminii, timpul navei tinde să egaleze timpul de pe Pământ.

Vă puteţi juca cu un calculator on-line al navei spaţiale pe acest site: http://www.convertalot.com/relativistic_star_ship_calculator.html. Succes!

Orgoni Crystal