Folosim toată ziua numai ambalaje din plastic: sunt ele toxice pentru organismul uman?
Cumpărăm băuturi îmbuteliate în sticle de plastic, folosim adesea tacâmuri de plastic, bem din pahare de plastic şi punem mâncarea la microunde în farfurii de plastic. Obişnuim să punem mâncarea rămasă în folie de plastic. Folosim pungi de plastic pentru sandviciuri, fructe şi legume. De multe ori, carnea o împachetăm tot în plastic. În consecinţă, înghiţim zeci de substanţe care ajung din plastic în mâncarea şi în băuturile noastre: plastifianţi datorită cărora obiectele din plastic sunt moi şi maleabile; stabilizatori şi catalizatori folosiţi ca legături între moleculele mici; monomeri ancoraţi în lanţuri lungi (polimeri) caracteristice plasticelor; sau monomeri reziduali, precum şi unele produse ce rezultă în urma descompunerii polimerilor.
Toate acestea pot ajunge în corpul nostru. Oare are acest lucru vreo importanţă? Dacă este să ne luăm după emailurile înfricoşătoare care circulă pe internet, răspunsul este afirmativ. Se spune că substanţele care determină apariţia cancerului, cum sunt plastifianţii şi dioxina, se infiltrează din plastic în alimente şi că „folia care acoperă alimentele când acestea sunt încălzite la temperaturi ridicate nu face decât să picure toxine otrăvitoare în mâncarea noastră”.
Pe Internet circulă povestea captivantă a lui Claire Nelson, o studentă curioasă din Arkansas, care a aflat că în folia de plastic se găseşte un plastifiant numit adipat de bis (2-etilhexil) (DEHA) şi că FDA (Administraţia Medicamentelor din SUA) nu a verificat niciodată să vadă dacă acest „carcinogen” ajunge în alimente atunci când acestea sunt gătite la microunde. Cu ajutorul unui om de ştiinţă, ea a realizat un experiment în care a pus la cuptor un amestec de folie de plastic şi ulei de măsline, constatând că DEHA a migrat în ulei într-o cantitate mult mai mare decât plafonul stabilit de FDA, de 0,05 părţi per miliard. Ulterior, Nelson a primit cel mai mare premiu acordat studenţilor de către Asociaţia Americană a Chimiştilor, iar povestea ei i-a fermecat pe mulţi reporteri. Toţi s-au grăbit s-o declare omul anului, căci descoperise un alt atentat la sănătatea publică, iniţiat de o industrie iresponsabilă, cu sprijinul şi complicitatea incompetentei FDA.
În schimb, oamenii de ştiinţă ne asigură că toate substanţele din produsele de plastic nu sunt deloc toxice pentru organismul uman. Să-i credem?
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Cumpărăm băuturi îmbuteliate în sticle de plastic, folosim adesea tacâmuri de plastic, bem din pahare de plastic şi punem mâncarea la microunde în farfurii de plastic. Obişnuim să punem mâncarea rămasă în folie de plastic. Folosim pungi de plastic pentru sandviciuri, fructe şi legume. De multe ori, carnea o împachetăm tot în plastic. În consecinţă, înghiţim zeci de substanţe care ajung din plastic în mâncarea şi în băuturile noastre: plastifianţi datorită cărora obiectele din plastic sunt moi şi maleabile; stabilizatori şi catalizatori folosiţi ca legături între moleculele mici; monomeri ancoraţi în lanţuri lungi (polimeri) caracteristice plasticelor; sau monomeri reziduali, precum şi unele produse ce rezultă în urma descompunerii polimerilor.
