Fizica cuantică ne poate garanta că noi vom trăi etern, trecând dintr-un univers paralel în altul
Pisica lui Schrodinger este un experiment mental, adesea caracterizat ca un paradox, imaginat de fizicianul austriac Erwin Schrodinger în 1935. O pisică, împreună cu un flacon cu otravă închis, sunt plasate într-o cutie protejată de orice decoerenţă cuantică indusă de mediul extern. Dacă un detector Geiger-Müller detectează o radiație atunci flaconul va fi spart, eliberând otrava care va ucide pisica. Mecanica cuantică sugerează că după o perioadă pisica este concomitent vie și moartă. Totuși, când ne uităm în cutie, vedem pisica ori vie, ori moartă, și nu un amestec de vie și moartă.
O altă interpretare a mecanicii cuantice a fost formulată în 1957 de Hugh Everett, şi a primit denumirea de „teoria lumilor multiple”. Aceasta spune că, de fiecare dată când se face o decizie, un alt univers complet se desparte de universul actual. Aşadar, în teoria lumilor multiple, experimentul lui Schroedinger a creat două universuri complet diferite: unul în care pisica este moartă, iar altul în care ea rămâne în viață. Dar noi putem vizualiza doar rezultatul de la unul dintre universuri.
Teoria lui Hugh Everett garantează nemurirea ființelor conștiente: la fiecare ramificare de universuri, între mort și viu, conștiința unei ființe este obligată să continue calea viului, din moment ce ea nu poate continua dincolo de moarte.
În anii 80, s-a efectuat „experimentul sinuciderii cuantice”. Un fizician stă într-un scaun cu un pistol îndreptat spre capul lui. Arma este atașată la o mașină care măsoară spinul unei particule cuantice. De fiecare dată când declanșatorul este tras, se măsoară spinul particulei. În cazul în care particula se rotește în sensul acului de ceas, arma se descarcă, iar fizicianul este ucis. Dacă particula se rotește în sens invers acului de ceas, arma nu se va declanșa, şi va fi doar un clic.
Fizicianul continuă să facă experimentul, dar tot ce aude este un clic; arma nu se declanşează niciodată. Pentru că, de fiecare dată când declanșatorul este tras, universul se desparte, creând două universuri – una în care fizicianul moare și altul în care el trăiește. Din punct de vedere al fizicianului aflat în viaţă, arma doar face un clic. Dar, în toate celelalte universuri, el e un cadavru.
Implicația ar fi aceea că, prin infinitatea de universuri create, noi vom urmări acea ramură care ne garantează nemurirea. Noi vom experimenta moartea prietenilor și familiei noastre la un moment dat, pentru că aceştia se vor abate de la ramura noastră a nemuririi personale și vor urma propriul lor drum al nemuririi. Când vei muri, vei muri pentru alţii, în alt univers, dar în universul acesta eşti viu.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Pisica lui Schrodinger este un experiment mental, adesea caracterizat ca un paradox, imaginat de fizicianul austriac Erwin Schrodinger în 1935. O pisică, împreună cu un flacon cu otravă închis, sunt plasate într-o cutie protejată de orice decoerenţă cuantică indusă de mediul extern. Dacă un detector Geiger-Müller detectează o radiație atunci flaconul va fi spart, eliberând otrava care va ucide pisica. Mecanica cuantică sugerează că după o perioadă pisica este concomitent vie și moartă. Totuși, când ne uităm în cutie, vedem pisica ori vie, ori moartă, și nu un amestec de vie și moartă.
