Experimente şi teorii şocante care arată că „realitatea” noastră este, de fapt, o iluzie

2.723 vizualizari

Ca specie, rasa umană a evoluat până la punctul în care ne punem întrebări fundamentale care să ne ajute la înțelegerea existenței noastre. O astfel de întrebare este: „Care este natura realității?” Adevărul este acesta: realitatea se află doar în creierul vostru. Este un concept greu de înțeles, însă luaţi în considerare acest lucru: nu există culori, sunete sau mirosuri reale în exterior. Dar, ce se află în afara noastră?

Culoarea este formată din unde electromagnetice, iar culoarea pe care o vedem depinde de lungimea acestor unde. Sunetul este un strat de aer comprimat, iar mirosul este o moleculă de aer. Creierul nostru le interpretează pe toate acestea drept culoare, sunet și miros. Aşadar, realitatea voastră este dată de miliarde de neuroni care formează o imagine bogată și multicoloră.

Am construit propria noastră natură a realității prin experiențe repetate pe care le clasificăm. De exemplu, știm că lucrul pe care mergem este trotuarul; acest lucru se datorează faptului că am întâlnit pavajele de foarte multe ori în viaţa noastră. Ştim de copaci că au trunchiul de culoare maro, şi asta pentru că aşa a fost creierul nostru învăţat de mulţi ani. Acesta este modelul nostru intern de realitate, care ne permite să navigăm prin viață, înțelegând ceea ce vedem, auzind, mirosind și atingând.

Dar simțurile noastre ne pot înșela? Știm că animalele nu au aceeași realitate ca noi, oamenii. Liliecii, de exemplu, folosesc sunetul pentru a zbura. Câinii au simțul mirosului foarte bun, dar au o vedere mai slabă decât noi. Aşadar, care este natura realității? Există unii oameni de știință care cred că ea este doar o iluzie. Iată însă care sunt cele 4 teorii şi experimente cu privire la realitatea lumii:

1) Creierul într-un vas. Imaginați-vă că acum sunteți subiectul unui experiment. Creierul vostru a fost îndepărtat și a fost pus într-un borcan, fiind alimentat cu electricitate. Nervii sunt conectați la un computer foarte avansat, care vă poate stimula simțurile. Cum aţi ști? Și realitatea voastră ar fi diferită de ceea ce este acum? Acest studiu a fost inspirat din spatele filmului „Matrix”. Acolo, eroul filmului, Neo, află că trăiește într-o realitate simulată pe calculator. Filozofii cred că, chiar dacă nu putem avea încredere în lumea exterioară, dacă putem gândim, atunci trebuie să existăm.

2) Experimentul fantei duble din fizica cuantică. Experimentul fantei duble din fizica cuantică explorează modul în care particulele unice își schimbă comportamentul în funcție de modul în care sunt observate sau nu. În experiment, particulele unice trec printr-un ecran cu două fante, pe rând. Dacă acestea sunt observate, ele vor trece printr-o singură fantă sau cealaltă. Cu toate acestea, dacă nu sunt observate, ele trec prin ambele fante în același timp.

Aşadar, cum afectează acest lucru natura noastră a realității? Ei bine, ideea care se desprinde din acest experiment este că, dacă nimeni nu le observă, atunci particulele dispar. Fizica cuantică sugerează că particulele nu există până când nu sunt observate. Prin urmare, fără percepție, nu putem exista.

3) Solipsismul. Aceasta este teoria că tu ești singura persoană care există în lume. În esență, existența este tot ceea ce tu experimentezi. Singurul lucru pe care îl poţi dovedi este existența ta. Gândurile tale, emoțiile, durerea, sentimentele de dragoste și de mulțumire sunt singurele lucruri pe care le cunoști. Nu poți intra în altă persoană și nu-i poți experimenta realitatea ei. Și nici ea nu poate intra în tine. Acest lucru ar însemna că suntem ființe total egocentrice care nu putem concepe o altă realitate decât cea a noastră.

4) Inseparabilitatea. Acum, ne întoarcem din nou la fizica cuantică și privim cum reacționează particulele. Într-un experiment din 1982 (despre care am vorbit în acest articol – Universul holografic: este toată lumea noastră doar o iluzie? -), o echipă de cercetători, condusă de fizicianul Alain Aspect de la Universitatea din Paris, a constatat că, sub anumite aspecte, particulele subatomice, ca de exemplu electronii, sunt capabile să comunice instantaneu unele cu celelaltele, indiferent de distanţa care le separă, fie că e vorba de 3 metri sau de 3 miliarde de kilometri. De asemenea, într-un fel, fiecare particulă pare să cunoască ceea ce face cealaltă.

Unii fizicieni, ca de exemplu David Bohm, de la Universitatea din Londra, a introdus termenul de “univers holografic”, întrucât el crede că descoperirile lui Alain Aspect demonstrează faptul că realitatea obiectivă nu există, în ciuda aparentei sale solidităţi. Bohm mai crede că Universul este centrul unei fantasme, a unei holograme gigantice şi create remarcabil, până la cele mai mici detalii. Bohm sugerează faptul că motivul pentru care particulele subatomice rămân în contact unele cu celelaltele, indiferent de distanţa la care s-ar afla, nu s-ar datora unor proprietăţi misterioase ale acestora, ci pentru faptul că separarea lor e doar o iluzie. El argumentează faptul că, la un anumit nivel profund al realităţii, asemenea particule nu sunt entităţi individuale, ci “extensii”, imagini holografice ale unui singur lucru fundamental.

Conform lui Bohm, aparenta conexiune cu viteza mai mare a luminii a particulelor subatomice, ne spune faptul că există un nivel mai profund de realitate de care noi nu suntem conştienţi, o dimensiune mult mai complexă decât a noastră. Noi percepem aceste particule ca fiind separate una de cealaltă, întrucât nu percepem decât o porţiune din realitatea lor; aceste particule nu constituie de fapt “părţi” a unei realităţi profunde, holografice şi indivizibile. Şi, din moment ce întreg Universul e alcătuit din aceste “umbre”, atunci întreg Universul nu este decât o proiecţie, o hologramă.

Foto: pixabay.com (Commons Creative – free)