Poate că se întâmplă în cazul unei mirese, în timp ce află în biserică sau poate că apare la un donator de sânge, în timp ce i se ia sângele. Poate că chiar voi aţi experimentat-o. Începeți să vă simțiți capul ușor, stomacul vă poate durea, palmele vă sunt transpirate, vederea vi se înceţosează, auziţi zgomot în urechi… Apoi, vă treziți jos și vă dați seama că ați leșinat. Ce s-a întâmplat?
Leșinul – sau ceea ce medicii numesc „sincopă” – poate fi cauzat de o serie de factori. Dar rezultatul e acelaşi: nu ajunge suficient de sânge la creierul dvs. Este necesară o tensiune arterială suficientă pentru a pompa sânge – și, prin urmare, oxigen – tuturor țesuturilor din corp. Creierul are nevoie de o presiune suficientă pentru a depăși gravitația și astfel sângele să ajungă la creier.
Dar, de ce apare leşinul? Cel mai frecvent declanșator pentru leșin este o scădere a tensiunii arteriale datorată unui răspuns vasovagal puternic. Acest reflex poartă numele nervului vag, care trece de la creier la inimă, plămâni și tractul digestiv. Scopul nervului vag este acela de a reglementa sistemul nervos parasimpatic. Aceasta este jumătate din sistemul nervos autonom, care funcționează fără a fi nevoie să vă gândiți.
De exemplu, în inimă, nervul vag eliberează un neurotransmițător numit acetilcolină. Acetilcolina se leagă de celulele speciale de stimulator cardiac pentru a încetini ritmul cardiac. Comportamente precum respirația profundă, lentă în timpul unei partide de yoga, încearcă să crească activitatea parasimpatică, încetinind inima, ducând la o stare mai relaxată. Deşi relaxarea este un lucru bun, încetinirea prea mult a inimii nu este indicată, pentru că atunci poate duce la o scurtă pierdere a conștiinței. Aveți nevoie de ritm cardiac corespunzător pentru a menţine tensiunea arterială.
Cealaltă jumătate a sistemului nervos autonom este sistemul nervos simpatic, fiind opusul funcțional al sistemului nervos parasimpatic. Sistemul nervos simpatic asigură ca vasele mici de sânge din țesutul corpului să mențină un nivel inițial de constricție. Această rezistență pe măsură ce sângele curge prin toate vasele de sânge înguste contribuie la tensiunea arterială suficientă pentru întregul sistem.
O creștere a activității parasimpatice inversează această rezistență, permițând sângelui să rămână în țesuturile periferice, mai degrabă decât să se îndrepte spre inimă și creier. Lipsa de rezistență, împreună cu ritmul cardiac scăzut, determină o scădere dramatică a tensiunii arteriale.
Cauzele fizice ale leșinului au sens logic. Dar există şi o implicare psihică. Gândiţi-vă la cineva care leșină la vederea sângelui. Ce se întâmplă acolo, care poate duce la acest răspuns vasovagal hiperactiv?
De obicei, când corpul sesizează un stres inițial – cum ar fi vederea sângelui – declanșează un răspuns care crește activitatea sistemului nervos simpatic și ritmul cardiac. Corpul compensează reflexiv prin creșterea activității parasimpatice, pentru a încetini ritmul cardiac înapoi la normal. Dar dacă sistemul parasimpatic supracompensează și scade prea mult ritmul cardiac, tensiunea arterială poate scădea prea mult, creierul capătă mai puțin oxigen și vă pierdeţi conştienţa.
Oricare ar fi cauza leșinului, majoritatea oamenilor îşi vor reveni imediat după ce au au ajuns jos. În acest sens, unii cercetători au sugerat că leșinul este unul protector. Odată culcat, nu mai există gravitaţia care să împiedice sângele să ajungă în creier – acum creierul este la același nivel cu inima.