Tartaria a fost un termen general folosit în literatura și cartografia occidentală, pentru o mare parte a Asiei, care se întindea între Marea Neagră, Marea Caspică (în partea de est), şi până în Oceanul Pacific și granițele de nord ale Chinei și Indiei, într-o perioadă în care această regiune era în mare parte necunoscută geografilor europeni. Utilizarea activă a toponimului de Tartaria poate fi urmărită din secolul al XIII-lea până în secolul al XIX-lea.
În sursele europene, Tartaria a devenit cel mai comun nume pentru Asia Centrală, care nu aveau nicio legătură cu politicile reale sau grupurile etnice ale regiunii; până în secolul al XIX-lea, cunoștințele europene despre zonă au rămas extrem de rare și fragmentare. În tradiția modernă de limbă engleză, regiunea cunoscută anterior ca Tartaria este de obicei numită Eurasia interioară sau centrală. O mare parte din această zonă era formată din câmpii aride, a căror populație principală în trecut era angajată în creșterea animalelor. Aşadar, Tartaria nu era o țară, ci mai degrabă un nume european pentru o regiune prost înțeleasă de europeni. Cel puţin asta e teoria oficială a istoriei (tot ce-aţi putut citi mai sus).
Puteţi vedea mai jos o hartă a acestei Tartarii, care cuprinde aşa-numita „Tartarie independentă” (colorată în galben) şi „Tartaria chineză” (colorată în violet).

Însă, pe Internet, există o „teorie a conspiraţiei” (de fapt, ar putea fi o istorie alternativă ascunsă), care spune că Tartaria a fost cea mai mare ţară din lume, un imperiu puternic și extins, din care a rezultat o civilizaţie pierdută, după ce ar fi suferit o inundație masivă de noroi. Această civilizaţie tartarică ar fi avut o tehnologie şi o civilizaţie avansată, ea constituind „vechea ordine mondială”.
În cartea de istorie din 1855 – „An Inquiry Into the Credibility of the Early Roman History, Volumul 1” – Sir George Cornewall Lewis spune următoarele despre vechea civilizaţie tartarică (citiţi pe Google Books):
„În a treia zi, am ajuns, în singurătate, într-un impunător și maiestuos monument al antichității, un oraș mare părăsit cu totul… Asemenea rămășițe ale orașelor antice nu sunt rare în deșerturile Mongoliei; dar tot ceea ce este legat de originea și istoria lor este îngropat în întuneric. (…) Dar din aceste vechi orașe părăsite ale Tartariei, nu s-a mai păstrat nicio tradiție; sunt morminte fără epitaf, în mijlocul solitudinii și al tăcerii (…) Dl. Huc menționează că a găsit un cioban mongol printre ruine, care nu știa mai mult despre acel loc decât că se numea „Orașul Vechi”.
Oare care să fie adevărul?
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Un comentariu la „De ce a vrut istoria oficială să ascundă o civilizaţie pierdută din Asia – Tartaria – cel mai mare imperiu al lumii?”