Orice rocker adevărat susţine că nu poţi simţi cu adevărat muzică dacă nu dai zdravăn din cap, pe ritmul tobelor, atât la concerte, cât şi în cluburi. Headbanging-ul (cum se mai numeşte acest dat din cap) a devenit deja unul din semnele distinctive ale rockerilor. Dar câţi dintre ei ştiu cu adevărat care este limită până la care să meargă fără a-şi pune în pericol sănătatea?
Să începem prin două exemple, mai mult decât edificatoare. În iulie anul acesta, basistul formaţiei britanice The Day I Vanished, un profesionist în ale rockului fără îndoială, şi-a fracturat retina în timpul unui headbanging foarte violent şi a ajuns în pericol de a-şi pierde parţial vederea. Transportat de urgenţă la spital după ce a realizat, chiar în timpul concertului, că nu mai vede, Richard Allan a aflat că are nevoie urgentă de o operaţie. „Nu m-am gândit nici o secundă ca headbangingul m-ar putea face să orbesc. Medicii mi-au spus că am nevoie de operaţie pentru a putea să văd din nou, în cel mai fericit caz”, a recunoscut Allan cu amărăciune.
Şi cazul său nu a fost singular. În noiembrie 2005, chitaristul celebrei trupe Evanescence, Terry Balsamo, a făcut un atac vascular cerebral tot în urma unei reprize de headbanging. Rezultate testelor efectuate ulterior au arătat că de vină a fost un cheag de sânge format la nivelul gâtului în timpul mişcărilor bruşte şi violente ale capului.
Un studiu realizat în premieră şi publicat în această săptămână în British Medical Journal, arata că subiectul ar trebui tratat cu foarte mare seriozitate, deoarece headbangingul poate provoca probleme grave de sănătate. Cercetătorii australieni Declan Patton şi Andrew McIntosh de la Universitatea New South Wales din Sydney şi-au propus să studieze cu mai multă atenţie mişcările capului fanilor rockului în timpul concertelor, informează Scientific American. Ei au identificat astfel mai multe stiluri, cum ar fi cel vertical, pe o direcţie, apoi cel al mişcărilor circulare care fac ca părul să acopere faţa şi nu în ultimul rând orizontal, „stânga-dreapta”.
Cei doi cercetători s-au întors apoi în laborator unde au folosit modele biomecanice, simulate pe calculator, cu ajutorul cărora au construit, în premieră, chiar o „teorie a headbangingului”. Potrivit acesteia, ritmul tipic în cazul death-metalului este de circa 146 de bătăi pe minut şi, în acest caz, rotirile capului în arce de cel puţin 75 de grade pot provoca dureri de cap şi leziuni ale gâtului. Cu cât mişcările sunt mai rapide, ca în cazul muzicii heavy-metal care are un tempo de 180 de bătăi pe minut, şi cu cât arcele sunt mai largi, cu atât creşte riscul de a se ajunge până la traumatisme ale creierului.
Ce puteţi face? Reduceţi amplitudinea mişcărilor la circa 45 de grade şi faceţi pauze între reprizele de headbanging, dacă nu vreţi să vă treziţi cu dureri de cap sau alte complicaţii. Şi, de ce nu, încercaţi să vă bucuraţi de muzică şi fără să vă scuturaţi capul, aşa cum fac iubitorii altor genuri.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Orice rocker adevărat susţine că nu poţi simţi cu adevărat muzică dacă nu dai zdravăn din cap, pe ritmul tobelor, atât la concerte, cât şi în cluburi. Headbanging-ul (cum se mai numeşte acest dat din cap) a devenit deja unul din semnele distinctive ale rockerilor. Dar câţi dintre ei ştiu cu adevărat care este limită până la care să meargă fără a-şi pune în pericol sănătatea?
