Marele logofăt moldovean Alecu Balş aflat la Paris, pe la începutul secolului al XIX-lea, ajuns cu trăsura pe „Avenue des Champs Elysee”, îşi pierdu răbdarea când trebui să ţină rândul cu „un nesfârşit şir de trăsuri”. Precizăm faptul că funcţia de „mare logofăt” în trecut era asimilat celei de ministru din prezent.
Înfuriat, îi spuse vizitiului său: „Ia spune-i poliţistului cela că sunt eu, marele logofăt Alecu Balş, să ne lase să trecem înainte”.
Dar cum poliţistul nu-l băgă în seamă, el se ridică puţin în trăsură şi strigă pe franţuzeşte că „vrea să treacă înainte fiindcă el e logofătul Alecu Balş”.
Căpătă un răspuns care pe româneşte ar suna „Mai tacă-ţi fleanca”. Logofătul se făcu „verde la faţă” şi trântindu-se în fundul trăsurii spuse: „Mi se pare ca se obrăzniceşte! Zi-i să tacă, că acuş îl pocnesc cu ciubucul în cap!”