Cum se resuscitau pe vremuri olandezii înecaţi? Cu ajutorul suflantelor de aer de şemineu…

În timpul Epocii de Aur Olandeze din secolul al XVII-lea, frumusețea Amsterdam-ului (capitala Olandei) a fost creată atunci când urbaniştii au supravegheat săparea a sute de km de canale. Cele trei canale principale formau centuri concentrice în jurul orașului și erau mărginite de piețe, restaurante și rânduri de case. Romantismul canalelor a fost evidențiat de căi înguste care le-au permis oamenilor să meargă aproape de apă. Cu toate acestea, până la mijlocul secolului al XVIII-lea, imigrația în orașe a crescut, mărind populația Amsterdam-ului și creând o problemă unică de-a lungul canalelor întortocheate: un număr mare de oameni cădeau în canale și se înecau.

Deoarece nu exista o modalitate sigură de a împiedica oamenii să cadă în canale, s-a început să se caute modalități de a-i salva pe cei care au făcut-o. La acea vreme, se credea că, dacă plămânii cuiva se umpleau cu apă din cauza înecului, aerul putea fi suflat în plămâni folosindu-se o suflantă de aer de șemineu, care de fapt s-a transformat într-un fel de precursor al ventilatorului modern. Așadar, în 1767, când a fost înființată Societatea de Salvare din Amsterdam, pentru a rezolva problema înecului, una dintre soluțiile sale a fost să plaseze o suflantă de șemineu de-a lungul canalelor orașului; prin urmare, dacă cineva întâlnea o victimă înecată, putea trage persoana din canal și putea folosi suflanta șemineului pentru a o resuscita. Era similar cu modul în care plasăm astăzi defibrilatoare în aeroporturi și în alte locuri publice pentru a ajuta oamenii care au un stopuri cardiace. În 4 ani, societatea a susținut că a salvat peste 150 de oameni.

Metoda suflantelor de șemineu a apărut în timpul iluminismului. A fost o perioadă în care înțelegerea științifică a deschis calea pentru ca oamenii să înceapă să încerce să prelungească viața încercând să inverseze cumva moartea. Deși viața și moartea au fost considerate de multă vreme opuse și se credea că numai Dumnezeu sau unul dintre profeții săi ar putea interveni, oamenii au început să încerce să-și controleze propriile destine, folosind medicina mai degrabă decât lăsând-o puterilor superioare. Oricât de ciudat ar suna metoda suflantelor de șemineu, a fost de fapt destul de inovatoare în comparație cu eforturile străvechi folosite pentru a încerca resuscitarea morților.

De exemplu, Galen din Pergamon, legendarul medic grec, a asociat viața cu căldura, așa că oamenii din vremea lui au făcut tot ce puteau pentru a încălzi morții și, prin urmare, a-i „reînvia”. Acopereau morții cu apă fierbinte, cenușă caldă sau excremente încălzite. În unele părți ale lumii, oamenii au crezut că stimularea cadavrului este răspunsul, așa că suflau fum în anusul unei persoane moarte, o manevră bizară, în timp ce alții le gâdilau morţilor gâtul cu o pană.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.