Conform „Cărţii Tibetane a Morţii”, timp de 3 zile şi jumătate ceva incredibil se întâmplă cu sufletul omului care moare! Despre ce e vorba?

658 vizualizari

În teosofie, există 4 planuri ale existenţei: Iadul, Pământul, Paradisul şi Cerul, adică lumea minerală, lumea celulară, lumea moleculară şi lumea electronică. Dintre acestea, iadul reprezintă materia cea mai grosieră, urmat de Pământul (materia în care trăim), iar ultimele două (Paradisul şi Cerul) reprezintă materia subtilă.

În „Cartea Tibetană a Morţii” spune: „Tu ai fost inconştient în ultimile 3 zile şi jumătate. Vei avea Conştiinţa imediat ce îţi vei reveni”. La ce se referă textul? Trecerea la lumea moleculară şi electronică în momentul morţii reprezintă un mare test pentru conştiinţa omului.

„Cartea Tibetană a Morţii” spune că în momentul morţii toţi oamenii vor cădea într-un leşin care va dura 3 zile şi jumătate. Rudolf Steiner şi alţi mulţi autori susţin că în aceste 3 zile şi jumătate egoul dezîncarnat îşi vede întreaga viaţă sub formă de imagini care se derulează în ordine retrospectivă. Aceşti autori afirmă că aceste memorii se găsesc în corpul vital.

În momentul morţii şi în timpul celor 3 zile şi jumătate care urmează morţii, conştiinţa noastră şi judecata interioară sunt eliberate de descărcărcarea electronică ce are loc. Apoi noi vedem întreaga noastră viaţă cum se derulează în formă retrospectivă. Descărcarea este atât de puternică încât face ca persoana să intre într-o stare de comă şi visuri incoerente.   După cele trei zile şi jumătate esenţa intră într-o stare de conştiinţă de tip lunar. Sub infuenţa lunară, noi retrăim viaţa noastră de la bătrâneţe către copilărie şi naştere. Apoi cei dezîncarnaţi vizitează toate locurile de care au fost legaţi. Ei retrăiesc fiecare scenă a vieţii lor, vorbind şi acţionând în acelaşi mod în care au făcut-o în viaţa care tocmai a trecut, simţind bucurie pentru faptele bune şi dureri morale profunde pentru cele rele.

Este clar că atunci când această acţiune retrospectivă ia sfârşit noi sunt deplin conştienţi de rezultatul final al vieţii care tocmai a trecut. Numai şi numai după aceea cei care nu sunt pierduţi definitiv iau decizia de a-şi corecta greşelile şi de a a-şi plăti datoriile. Numai cei care sunt complet pierduţi nu răspund teribilului impact al lumilor electronice şi moleculare. De fapt, acele fiinţe sunt deja atât de afundate în materie încât se vor întoarce în lumea minerală. Acesta este iadul creştin, romanul Avernus sau hindusul Avitchi, etc.