Cetatea Volubilis, cetatea pentru care romanii au asasinat un rege
La mică distanţă de Gibraltarul care desparte Europa de Africa, flancată de Meknes, Fez şi Rabat, se află urmele unei cetăţi, Volubilis, care i-a ispitit acum două milenii pe mai-marii Imperiului Roman. Ca să şi-o adjudece, romanii nu au stat mult pe gânduri şi l-au asasinat în anul 40 î.Hr. pe regele locului, Ptolemeu. Faimoasă pentru ruinele lăsate de legiunile romane, Volubilis a fost, de fapt, clădită de o populaţie din Mauritania în secolul al III-lea î.Hr., înainte ca romanii să se fi gândit măcar să cuteze înspre nordul Africii.
Romanii şi-au pus însă decisiv amprenta în zonă: au doborât copaci, transformând Volubilisul în regiunea cea mai de vest a imensului grânar al Romei. Cetatea a înflorit în primele secole ale erei noastre, a ajuns la o populaţie de 20.000 de locuitori, fie aceştia romani, cartaginezi, sirieni, berberi sau evrei, şi a fost ridicată la rangul de „municipium“.
Curiozitatea dezvelirii lumii apuse a apărut abia târziu, când francezii au început operaţiunile de excavare. Astăzi, săpăturile au scos la iveală mai mult de jumătate din cele 40 de hectare pe care se întindea oraşul antic. Astfel, în secolul I d.Hr. au fost pavate străzi, s-au construit băi şi temple. În jurul anului 169, oraşul a fost dotat cu un zid de apărare cu opt porţi. Totuşi, cele mai importante clădiri publice s-au ridicat în timpul dinastiei lui Alexandru Severus (193-235 d.Hr.): forumul, capitoliumul, precum şi bazilica închinată lui Jupiter, Iunonei şi Minervei.
Cuptoarele de pâine, presele de ulei şi case luxoase întregesc imaginea unei foste urbe prospere. Aşezările cele mai impunătoare sunt Casa lui Ephebus, care are un mozaic al lui Bacchus într-un car de luptă tras de pantere, Casa Coloanelor şi Casa lui Venus, decorată cu cele mai elegante mozaicuri din oraş.
Trăinicia cetăţii Volubilis continuă şi după prăbuşirea Imperiului Roman: populaţia a îmbrăţişat creştinismul în masă în jurul anului 600 şi a continuat să vorbească latina până la sosirea arabilor în secolul al VIII-lea. Mai apoi, pentru o scurtă perioadă de timp, oraşul a fost capitala primei dinastii musulmane din Maroc. Măreţia cetăţii Volubilis a început să decadă în jurul anului 1000, fiind părăsită la puţin timp după această dată.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
La mică distanţă de Gibraltarul care desparte Europa de Africa, flancată de Meknes, Fez şi Rabat, se află urmele unei cetăţi, Volubilis, care i-a ispitit acum două milenii pe mai-marii Imperiului Roman. Ca să şi-o adjudece, romanii nu au stat mult pe gânduri şi l-au asasinat în anul 40 î.Hr. pe regele locului, Ptolemeu. Faimoasă pentru ruinele lăsate de legiunile romane, Volubilis a fost, de fapt, clădită de o populaţie din Mauritania în secolul al III-lea î.Hr., înainte ca romanii să se fi gândit măcar să cuteze înspre nordul Africii.
