Ce primeau în trecut copiii la colindat? Covrigi, bomboane şi portocale – foarte rar bani, ca în ziua de azi
Astăzi, colindele încep să fie din ce în ce mai rare (cel puţin la oraşe), deşi la ţară (din fericire), tradiţia încă se mai păstrează. Dar, cum era cu colindul acum aproape 100 de ani, în perioada interbelică? Aflăm asta dintr-o lucrare „Captivantul Bucureşti interbelic”, scrisă de Graziella Doicescu.
Astfel, copiii ieşeau la colindat în ajunul Crăciunului cu „traistele de gât şi un ciomag în mână care să-i apere de eventualii câini ieşiţi în cale”. În loc de bani, copiii primeau covrigi cu susan, nuci, mere, mandarine, portocale şi bomboane.
Bani nu se obişnuia să se dea decât la casele care nu se pregătiseră pentru colind. Însă, cele mai multe case se pregăteau, cumpărând din timp cantităţi imense de covrigi, câte 200-300 de covrigi.
Când se umpleau traistele, colindul se termina, iar copiii se duceau fiecare la casele lor. Bucuria cea mai mare era să răstoarne traistele pe masă, săculeţi plini de covrigi, portocale, bomboane şi alte bunătăţi.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Astăzi, colindele încep să fie din ce în ce mai rare (cel puţin la oraşe), deşi la ţară (din fericire), tradiţia încă se mai păstrează. Dar, cum era cu colindul acum aproape 100 de ani, în perioada interbelică? Aflăm asta dintr-o lucrare „Captivantul Bucureşti interbelic”, scrisă de Graziella Doicescu.
