Ce parfumuri naturale ar trebui să folosim pentru a ne purifica sufletul?
În Egiptul străvechi, parfumurile aveau o mare importanţă atât în viaţa religioasă, cât şi în vindecare (pentru că cele două erau strâns legate). Rolul parfumurilor era să favorizeze meditaţia, contribuind la „deschiderea” centrilor glandulari, în cursul acesteia. Indienii (din India) n-au uitat această funcţie a parfumurilor. În liturghia catolică mai există un vestigiu: tămâia. Dar, în imensa lor majoritate, credincioşii nu mai ştiu de ce se foloseşte ea.
Acest rol al parfumurilor constituie şi motivaţia profundă a folosirii lor de către femei, ca să atragă bărbaţii: mirosul degajat acţionează asupra centrilor glandulari favorizând deschiderea „chakrelor” se*uale şi urcarea forţei vitale în acestea. Multe specii animale, în perioada împerecherii, secretă un miros în acest scop.
Dar sunt parfumuri şi parfumuri. Nu toate esenţele sunt favorabile excitaţiei se*uale sau meditaţiei. Reacţiile individuale pot fi, şi ele, foarte diferite. Oare un parfum pe bază de stânjenel are acelaşi efect asupra tuturor? Oare apa de trandafiri, sau esenţa de cuişoare sau de măr sălbatic îi afectează pe indivizi în acelaşi mod? Nu. Unora, aceste esenţe le pot aduce influenţe negative. Altora, le vor reaminti experienţe intime care le-au marcat subconştientul. Parfumurile contribuie mult la dezvoltarea fiinţelor omeneşti.
Aceste plante variate, cu parfumurile lor diferite, de unde îşi trag puterea de a produce aceste mirosuri? Unul de lămâie, altul de portocale, al treilea de levănţică, al patrulea de violete, de exemplu? Ele declanşează un răspuns, adică generează vibraţii în sistemul olfactiv al omului, situat în mucoasă. Acesta dă naştere reacţiilor în corp şi exercită, din acest motiv, o influenţă uriaşă.
Pentru meditaţie, trăirea unor stări de calm, se recomandă diverse esenţe – de exemplu, de stânjenel, de cedru, panseluţe, isop -, dar cea mai bună este levănţica, a cărei acţiune specifică nu produce nicio excitaţie se*uală, ci dimpotrivă, aduce un calm favorabil stării meditative. Oare levănţica a favorizat vreodată plăcerile carnale? Nu, ea a fost, mai degrabă, auxiliarul dintotdeauna al îngerilor de lumină şi de compasiune, atunci când voiau să aducă sufletul oamenilor într-un loc de pace şi compasiune.
Esenţele exercită o acţiune de purificare şi eliberare a corpului de instincte. Unii au nevoie de mirosuri bine definite pentru a simţi efectele respective, pentru a stimula activitatea anumitor părţi din corpul lor, astfel încât sursele de energie cele mai carnale, cele mai materiale, să fie îndepărtate, pentru ca trupul să fie purificat în întregime. Astfel puritatea gândirii se va impune cu mai multă uşurinţă, ridicându-se puţin câte puţin prin toţi centrii glandulari din corp.
Trebuie totuşi să ne interzicem folosirea parfumurilor sintetice. Există producători de uleiuri esenţiale biologice (adică provenite din plante aromatice cultivate fără pesticide) care extrag esenţele după procedee tradiţionale vechi.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
În Egiptul străvechi, parfumurile aveau o mare importanţă atât în viaţa religioasă, cât şi în vindecare (pentru că cele două erau strâns legate). Rolul parfumurilor era să favorizeze meditaţia, contribuind la „deschiderea” centrilor glandulari, în cursul acesteia. Indienii (din India) n-au uitat această funcţie a parfumurilor. În liturghia catolică mai există un vestigiu: tămâia. Dar, în imensa lor majoritate, credincioşii nu mai ştiu de ce se foloseşte ea.
