Site de secrete, stiinta si metafizica

“Apocalipsa lui Ioan”, prima “lucrare ecologistă” din lume, se va confirma

1 12

apocalipsa6Prin sute de filme, documentare şi lucrări, de-a lungul istoriei au apărut mii de scenarii care descriu sfârşitul lumii. Dar unul a rămas constant, încă de la vechile scrieri religioase şi până la ultimele studii ştiinţifice. Dacă ar fi să ne luăm după opinia cea mai larg răspândită, lumea va fi decimată prin catastrofe ecologice. Apocalipsa cauzată de schimbările climaterice este teoria care poate fi găsită chiar şi în scrierile Sfântului Ioan Teologul. Cuvântul „apocalipsa” provine din greacă şi înseamnă „dezvăluire”, iar în domeniul religiei, „revelaţie”.

Poluarea aerului prin foc, sulf şi fum

Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul i-a fost revelata acestuia în scurtul exil din anul 95 d.Hr., de pe insula Patmos (Grecia). Citirea Apocalipsei Sfântului Ioan Teologul în termeni ecologici, din perspectiva „dezastrului natural” prevăzut, dă naştere la concluzii surprinzător de asemănătoare cu cercetările ştiinţifice din zilele noastre. Este vorba de puternică poluare a aerului prin foc, sulf şi fum, precum şi cea a apelor, cu consecinţa distrugerii bogăţiei de viaţă acvatică, prin „vărsarea celor şapte cupe ale mâniei şi cele şapte urgii ce vin asupra pământului”, „marea s-a prefăcut în sânge ca de mort, şi orice suflare de viaţă a murit”, „la fel în râuri şi în izvoare apele s-au prefăcut în sânge” (16, 2-4).

Cauzele revărsării dezastrului ar consta în slăvirea atotputerniciei „celor 10 cununi împărăteşti”, aflate pe coarnele de acelaşi număr ale fiarei, simbolul statului, ca autoritate seculară, omenească. Cu alte cuvinte, un sistem politic absolutist, ceea ce implică negarea creaţiei divine, prin venerarea autorităţii de stat, personificată prin conducătorul său, strâns legată de controlul total al vieţii economice şi sociale a cetăţenilor (13, 1-3). Dezastrul loveşte pe cei care „aveau semnul fiarei ori care se închinau chipului ei” (16, 2).

Acţiunea de devastare a vieţii de pe Planetă, încredinţată îngerilor, este zugrăvită în scene şi culori care prezintă similitudini cu previziunile pesimist alarmiste  ale ecologiştilor de astăzi. Astfel, primul înger declanşează distrugerea vegetaţiei: „şi a trâmbiţat întâiul înger, şi s-a pornit grindina şi foc amestecat cu sânge şi au căzut pe pământ; şi a ars din pământ  a treia parte, şi a ars din copaci a treia parte, iar iarba verde a ars de tot” (8, 7). Cel de-al doilea şi al treilea trâmbiţează poluarea mărilor şi a apelor curgătoare, având drept consecinţă pierirea unei treimi „din fapturile cu viaţa în ele, care sunt în mare …” (8, 9) şi, respectiv, transformarea a celei de-a „treia parte din ape”, care s-a făcut ca pelinul, şi “mulţi dintre oameni au murit din pricina apelor, pentru că se făcuseră amare” (8, 11). Al cincilea înger declanşează poluarea aerului: „şi a deschis fântâna adâncului şi fum s-a ridicat din fântâna, ca fumul unui cuptor mare, şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii” (9,2).

Îngerii îşi îndeplinesc misiunea prin intermediul poluării

„De aceste trei plăgi: de focul şi de fumul şi de pucioasă care ieşea din gurile lor, a fost ucisă a treia parte din oameni” (9, 16). Urmează apoi un glas puternic prin care se porunceşte vărsarea celor 7 cupe ale mâniei Domnului pe Pământ. Drept urmare, viaţa marină este distrusă, izvoarele sunt poluate, clima se schimbă, oricare autoritate terestră piere, Eufratul seacă şi, în sfârşit, marile aşezări urbane cad (16, 1-21).

Topirea gheţarilor şi secarea râurilor

Diferitele scenarii stabilite de oamenii de ştiinţă privind schimbările climatice confirma rândurile Apocalipsei lui Ioan. Numai patru grade Celsius ne mai despart de haosul climatic, după care nimic nu va mai semăna cu ceea ce a fost, afirma acum doi ani fostul vicepreşedinte al SUA, Al Gore, laureat al premiului Nobel pentru Pace. Iar un studiu publicat recent în revista NewScientist aduce elemente noi. Aproape 90% din populaţia planetei ar dispărea, la fel şi marea majoritate a speciilor de plante şi animale.

Topirea gheţii din vestul Antarcticii ar determina ridicarea cu 1-2 m a nivelului mărilor şi oceanului şi astfel „înghiţirea” unor mari suprafeţe de uscat. Fluviile şi râurile din Europa ar seca, de la Dunăre la Rin. S-ar crea astfel două enorme fâşii latitudinale în care supravieţuirea umană ar fi imposibilă. Singurele zone cu apă se vor întâlni la latitudini înalte. Pământul va deveni astfel un imens deşert, cu câteva oaze răspândite pe întreaga sa suprafaţă.

Ultima dată când pe Terra s-au înregistrat aceleaşi temperaturi cu cele preconizate peste câteva decenii a fost acum 55 de milioane de ani. Atunci pădurile tropicale explodau în zonele polare fără gheaţă, apa oceanelor era acidă, nivelul marilor era mai înalt cu 10 m decât cel din prezent, iar deşertul se întindea din sudul Africii şi până în nordul Europei.

Sursa: www.gardianul.ro

Citește și

Utilizăm cookie-urile pentru a îmbunătăţi funcţionalitatea site-urilor noastre, pentru a te ajuta să navighezi mai eficient de la o pagină la alta, pentru a memora preferinţele tale şi, în general, pentru a îmbunătăţi experienţa utilizatorilor. Accept Cititi mai multe

Politica de intimitate si Cookie