Afacerea Carp, sau cum ne-au tras o „ţeapă” francezii în perioada interbelică

La începutul anului 1933, Comitetul Consultativ al Aeronauticii, format din generalii Sichitiu, Popescu Vasile, Hentescu Vasile şi comandorii Vasiliu Mincu, Gheorghe Negrescu şi Enescu Atanasie, hotărăşte achiziţionarea şi fabricarea sub licenţă a motoarelor „Bristol Mercury” din Marea Britanie, cotate printre cele mai performante din
lume, în vederea dotării avioanelor de vânătoare şi bombardament.

Dar dracul şi-a băgat coada în afacerile Armatei României! Un oarecare Cosăcescu, recrutat de serviciul de spionaj economic al Franţei, în baza unor comisioane masive, reuşeşte, la 1 martie 1933, să schimbe hotărârea Comitetului Consultativ, trecându-se la achiziţionarea motoarelor „Gnone Rhone”, din gama „K”, produse de o firmă franceză. În ciuda faptului că specialiştii români, printre care Gheorghe Negrescu şi Atanasie Enescu, s-au pronunţat ferm împotriva achiziţionării motoarelor franceze, ce urmau a fi fabricate sub licenţă în România, afacerea a fost încheiată.

În noiembrie 1937, Ministerul Aerului şi Marinei, dispunând de fonduri în valoare de 1.036.302.471 lei a comandat Uzinelor IAR Braşov 70 motoare K-7, 180 motoare K-9 şi 240 motoare K-14. Din acest mare lot, motoarele K-14 s-au dovedit necorespunzătoare, omologarea lor făcându-se prin falsificarea datelor tehnice la bancul de probă de către inginerul P. Carp. Prin intermediul unor ofiţeri ai Serviciului Secret (de spionaj şi contraspionaj) al Marelui Stat Major, condus de Mihail Moruzov, trucarea probelor tehnice este demascată.

Ministrul Aerului şi Marinei, Radu Irimescu, „uns” şi el de firma franceză „Gnone Rhone”, ordonă o anchetă, care confirmă întru totul descoperirile Serviciului Secret. Printr-o decizie a Ministerului Apărării Naţionale, care nu avea încotro, întregul program al construcţiei motoarelor „Gnone Rhone” este sistat, blocându-se suma de 789.232.654 lei. Sunt trimişi în judecata Parchetului Militar al Corpului 2 Armată ing. Carp şi colaboratorii săi apropiaţi Alexandru Botha, Ion Lascu şi Emil Ştefan, sub acuzaţia de sabotaj şi fals în acte publice.

Magistratul Dan Popescu, cel care s-a ocupat de instrumentarea dosarului, a ajuns la concluzia că în această „afacere” erau adânc implicaţi atât membrii Comitetului Consultativ, cât şi ministrul Radu Irimescu. Existau două soluţii.
Prima soluţie şi cea mai corectă ar fi fost ca întreaga afacere să fi fost dată în vileag şi toţi cei vinovaţi, fără excepţie, să suporte consecinţele legii. O asemenea soluţie nu s-a aplicat niciodată în societatea românească, fie ea capitalistă sau socialistă.

Cea de-a doua soluţie a fost aceea de a-l incrimina şi a-l pedepsi doar pe ing. Carp. Evident că a fost aleasă cea de-a doua soluţie. Inginerul a fost condamnat, „spre a se da un exemplu de pedepsire a celor vinovaţi de irosirea banului public”. A fost „pedepsit” şi ministrul Radu Irimescu, prin numirea lui ca şef (ministru plenipotenţiar) al Legaţiei României la Washington…

Şi această metodă este standard în practicile clasei politice din România post-socialistă, organizată pe grupuri de interese (li se poate spune şi structuri ale crimei organizate).

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.