Adevăraţii şi veşnicii noştri prieteni din Occident sunt doar francezii! Americanii sunt nişte perfizi.. s-au căciulit cu noi şi pentru 73 de milioane de dolari!

În excepţionala carte „I se spunea Machiavelli. Stăpânul secretelor lui Ceauşescu”, fostul demnitar comunist Ştefan Andrei ne vorbeşte cât de omenoşi şi prietenoşi au fost francezii faţă de noi, în raport cu americanii la chestiunea datoriilor externe. Citez din carte:

Am fost trimis să discut cu italienii – îl cunoşteam bine pe Craxi; să merg în Marea Britanie – la madam Thatcher; şi să merg în Elveţia, unde-mi era prieten preşedintele, ca să ne amâne plata datoriilor. Ei mi-au spus: „Nu se poate, pentru că suntem obligaţi, cei care facem parte din Clubul de la Paris, să nu rezolvăm fiecare în parte, ci numai în cadrul Clubului”. (…) Ceauşescu a stabilit să meargă Oprea, prim-viceprim-ministru, în Canada şi SUA. Pe Oprea nu l-au primit.

Eu am avut o şansă. Una dintre marile mele realizări. Aveam raporturi excepţionale cu Mitterrand. Îl cunoscusem înainte, când era numai prim-secretar al partidului. M-am dus la el şi i-am spus: „Suntem în pericol, nu mai avem bani, e în joc însăşi politica noastră. Sovieticii s-au oferit să ne dea câteva miliarde credit. Dar aceasta înseamnă o schimbare a politicii noastre – să ne întoarcem la perioada de înainte de 1964. Salvarea o poate face Franţa. Aşa cum Napoleon al III-lea ne-a salvat, pronunţându-se pentru unirea Principatelor şi recunoaşterea lui Cuza şi aşa mai departe…, dumneata poţi să faci acum pentru România. Aveţi Clubul de la Paris, iar secretarul lui general e un francez. Aprobaţi cererea noastră, de a ni se amâna plata creditelor. Să facem o reeşalonare generală a creditelor şi, în câţiva ani, vom plăti tot”.

El a adunat a doua zi Guvernul: „Uite, a venit la mine ministrul de Externe Ştefan Andrei, un mare prieten al Franţei. Mi-a prezentat situaţia, haideţi să-i ajutăm pe români, cum mi-a spus el că a făcut-o Napoleon al III-lea“. După-amiaza am avut întâlnire cu directorul general al bugetului din Ministerul de Finanţe şi directorul general din Banca Naţională a Franţei. Camdessou, directorul general al Bugetului, era şi secretarul general al Grupului celor 15 state care, după aceasta, a ajuns preşedinte al FMI. Iar celălalt este actualul preşedinte al Băncii Europene, Trichet. M-au întrebat cum stăm, şi mi-au propus: „Să vină aici, la Paris, ministrul vostru de Finanţe cu o echipă de specialişti, şi împreună să rezolvăm problemele…” Şi, în situaţia aceasta, a mers Petre Gigea la Paris, a făcut un plan cu francezii de reeşalonare a datoriei României. Iar ei l-au prezentat celor 15. Şi o singură ţară s-a opus -SUA. Au spus: „Nu, ca să fim de acord cu reeşalonarea, românii trebuie să ne plătească cele 73 de milioane din creditul special CCC…“.

De ce s-au opus americanii? Pentru că aveam la ei o datorie de 73 de milioane de dolari, în acel credit special cu dobândă mică din care puteai cumpăra şi materii prime şi produse alimentare. Atunci s-a înfuriat Ceauşescu… şi i-a înjurat. Printre puţinele dăţi când a înjurat. „Îi bag în mă-sa, fă rost de banii ăştia….” Noi aveam atunci posibilităţi… Am chemat de la Armată, de la industria uşoară, mobilă… „Ajutaţi-mă urgent cu 73 de milioane”, le-am spus. A durat două zile să dăm cele 73 de milioane americanilor. Şi s-a obţinut reeşalonarea datoriei…

În 1983, preşedintele american Reagan a vrut din nou să acorde României un credit CCC cu dobândă mică. Ceauşescu însă a refuzat categoric: „Nu, n-avem nevoie. După bâlciul pe care ni l-aţi făcut nouă pentru cele 73 de milioane de dolari, când noi am pierdut sute de milioane, că v-am împăcat cu chinezii… când n-am rupt relaţiile cu Israelul după Războiul de şase zile din 1967 şi am pierdut un miliard de dolari în relaţiile cu ţările arabe, că v-am ajutat în legătură cu încetarea războiului în Vietnam… Pământ de vom mânca, şi nu mai luăm de la voi asemenea credite. Nu sunteţi oameni în pragmatismul vostru, sunteţi nerecunoscători…”.

P.S. Americanii au fost cei care au propus iertarea datoriei internaţională a Iraqului, după alungarea de la puterea a lui Saddam Hussein, printre ţările creditoare fiind şi România, pierzând astfel o mulţime de bani. Şi s-au căciulit pentru 73 de milioane de dolari în cazul României… cum de celelalte ţări industrializate au fost de acord, numai SUA nu? Şi acum cică noi suntem „prieteni” cu americanii! Nişte perfizi! Până la urmă, tot Franţa ne-a ajutat cel mai mult în întreaga istorie, indiferent că am fost comunişti, capitalişti sau feudali.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.