Ierarhia iadului: cine sunt cei 72 de demoni care guvernează „lumea subterană”?


Clasificarea demonilor și ierarhia iadului sunt definite de mai multe texte cheie. Printre acestea, „Lemegeton Clavicula Salomonis”, cunoscută și sub numele de „Cheia lui Solomon”. Este, de asemenea, una dintre cele mai exhaustive lucrări despre ierarhia întunecată care guvernează tărâmurile infernale. Dar ce secrete ascund aceste nume? Ce puteri dețin acești stăpâni demonici și cum se încadrează în structura mai largă a ierarhiei iadului? Spre deosebire de ierarhia îngerilor, clasificarea demonilor nu este doar o provocare – este aproape imposibilă. Mai ales având în vedere numărul mare de scrieri vechi, fiecare prezentând un sistem de clasificare diferit. De exemplu, unele texte religioase mai vechi menționează nu mai puțin de 72 de conducători demoni ai iadului. Altele vorbesc despre cei 4 prinți încoronați ai iadului. Și, pentru a complica și mai mult lucrurile, alte scrieri menționează nu 4, ci 7 prinți ai iadului.

„Cheia lui Solomon” este, fără îndoială, unul dintre cele mai cunoscute grimoire despre demonologie. Această colecție de cinci cărți – probabil alcătuită în jurul mijlocului secolului al XVII-lea – folosește informații din numeroase surse diferite. Inclusiv texte religioase antice, manuscrise istorice și confesiuni obținute cu forța de la acuzații de vrăjitoare (unele datează din secolul al X-lea). Cele cinci cărți sunt:

* Cartea nr. 1: Ars Goetia – este prima și cea mai faimoasă carte. Este, de asemenea, cea care oferă o clasificare detaliată a celor 72 de demoni care conduc iadul. Nume, ranguri, înfățișări, puteri și chiar ritualurile pe care cineva le poate folosi pentru a-i invoca și controla.
* Cartea nr. 2: Ars Theurgia Goetia – a doua carte nu este atât despre ierarhia iadului, cât mai mult despre spiritele care guvernează aerul și cele patru puncte cardinale. Conform acesteia, există 31 de spirite aeriene. Acestea au ranguri, puteri și ritualuri de invocare specifice diferite. Atunci când se află sub controlul invocatorului, aceste spirite pot îndeplini sarcini sau pot dezvălui secrete. În general, cele 31 de spirite sunt considerate mai puțin malefice decât demonii din „Ars Goetia”, dar totuși sunt puternice și foarte periculoase.
* Cartea nr. 3: Ars Paulina – este împărțită în două părți. Prima parte se concentrează pe îngeri și spirite asociate cu fiecare oră a zilei. A doua parte prezintă cele 12 spirite ale zodiacului (care pot influența soarta și destinul oamenilor pe baza hărților natale).
* Cartea nr. 4: Ars Almadel – nu spune nimic despre ierarhia iadului, dar oferă instrucțiuni despre cum să construiești (și să folosești) un dispozitiv magic numit Almadel (o tăbliță de ceară folosită pentru a comunica cu sau a invoca îngerii celor patru „altitudini” sau ai celor patru straturi ale Cerului).
* Cartea nr. 5: Ars Notoria – este o colecție de rugăciuni și invocații mistice menite să îmbunătățească memoria, înțelepciunea și elocvența practicantului. Spre deosebire de celelalte patru cărți, „Ars Notoria” se concentrează mai mult pe magia divină decât pe cea infernală.

Să revenim la ierarhia iadului. În ceea ce privește clasificarea demonilor, majoritatea informațiilor se găsesc în prima carte, „Ars Goetia”, inspirată în mare măsură de „Pseudomonarchia Daemonum” (1577). Există însă unele diferențe. De exemplu, ortografia unor nume de demoni a fost schimbată, iar „Ars Goetia” introduce și câțiva demoni noi (cum ar fi Seere, Vassago, Dantalion și Andromalius).

Iată cum este prezentată clasificarea demonilor și ierarhia iadului conform lui „Ars Goetia” (cei 72 de conducători ai iadului):

Cei 9 regi ai iadului: Asmodeus, Zagan, Purson, Bael, Vine, Paimon, Balaam, Belial, Beleth.
Cei 6 prinți ai iadului: Ipos, Vassago, Orobas, Seere, Sitri, Stolas.
Cei 6 conţi ai iadului: Andromalius, Murmur, Halphas, Bifrons, Furfur, Raum.
Cei 22 duci ai iadului: Zepar, Focalor, Aim, Amdusias, Valefor, Crocell, Barbatos, Dantalion, Berith, Vual, Agares, Bune, Gremory, Sallos, Eligos, Gusion, Vapula, Flauros, Alloces, Astaroth, Bathin, Vepar.
Cei 15 marchizi ai iadului: Kimaris, Sabnock, Orias, Leraje, Shax, Samigina, Ronove, Phenex, Marchosias, Naberius, Forneus, Decarabia, Andras, Amon, Andrealphus.
Cei 13 mari președinți ai iadului: Ose, Morax, Valac, Caim, Foras, Haagenti, Botis, Amy, Gaap, Buer, Glasya-Labolas, Marbas, Malphas.
Marele Cavaler al iadului: Furcas.

În secolul al XI-lea, Mihail Psellos (un savant și filozof bizantin) a scris „De operatione dæmonum”. A fost o lucrare revoluționară care a analizat și natura și ierarhia demonilor. De fapt, chiar și astăzi – după mai bine de 900 de ani – cartea lui Psellos rămâne unul dintre cele mai influente texte despre demonologie. Clasificarea lui Psellos nu a fost doar un exercițiu academic; a pus bazele modului în care cercetătorii religioși și ocultiștii aveau să abordeze studiul demonilor mai târziu. Psellos a propus o ierarhie diferită a iadului, care ordonează demonii în șase tipuri distincte; fiecare este asociat cu elemente și tărâmuri ale existenței foarte specifice:

1) Leliurium (Igneous). Aceștia sunt demonii focului, feroci și distructivi. Ei întruchipează puterea brută, incontrolabilă a flăcărilor. Demonii Leliurium sunt adesea asociați cu izbucniri bruște și violente de furie și haos. Conform lui Psellos, ei locuiesc în adâncurile arzătoare ale iadului, unde guvernează căldura, combustia și tot ce ard.

2) Aerial, Marin (Apous). Demoni ai apei și aerului. Ei controlează mările, râurile și chiar atmosfera. Demonii aerieni și marini sunt stăpâni ai furtunilor, inundațiilor și altor dezastre naturale care implică apa sau vântul. Pot fi atât eterici, cât și evazivi – mișcându-se ușor între ceruri și oceane.

3) Terestru. Demonii tereștri domnesc peste pământ, sol și tot ce se află pe el. Aceștia sunt adesea văzuți ca forțele motrice din spatele degradării și putregaiului natural. De asemenea, au putere asupra lumii fizice și a ciclurilor sale de viață. Influența lor se simte în mișcarea pământului, ofilirea plantelor și inevitabila întoarcere a tuturor lucrurilor în țărână.

4) Subteran. Având în vedere numele lor, demonii subterani trăiesc în mare parte sub suprafața pământului. Se ascund în întuneric, departe de lumina Soarelui. Dar asta nu înseamnă că nu pot cauza probleme. Psellos credea că acești demoni mai puțin importanți erau de obicei responsabili pentru accidente miniere, doline și alte calamități subterane. Ei păzesc comorile pământului (cum ar fi mineralele rare), fiind totodată responsabili pentru cele mai terifiante fenomene ale acestuia – cum ar fi cutremurele și erupțiile vulcanice.

5) Lucifugus (Heliofob). Similar demonilor subterani, demonii Lucifugus se tem și ei de lumină (în special de lumina Soarelui). Totuși, în ciuda acestei aparente slăbiciuni, Psellos credea că diavolii heliofobi sunt unii dintre cei mai periculoși. Aceștia operează în umbră și sunt rareori văzuți. Aversiunea lor față de lumină simbolizează legătura lor cu secretele, înșelăciunea și aspectele mai întunecate ale naturii umane. Ei prosperă în întuneric. Pot corupe și influența fără a fi detectați.


VA RUGAM, AJUTATI-NE!

Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!

DONATI prin PAYPAL:

DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025