O nouă tăbliţă străveche de lut dezvăluie ce animale au fost aduse în „Arca lui Noe” din Marele Potop: 44 de tipuri de șerpi, 19 de câini, 13 de insecte, 5 de șopârle, 3 de șacali, 11 de scorpioni, 20 de lei sau 23 de porci…
Povești despre mari potopuri apar în miturile multor culturi din întreaga lume. De la vechile relatări sumeriene și babiloniene până la tradițiile popoarelor indigene din America, inclusiv legendele hinduse, grecești și chineze, tema unui potop catastrofal care a distrus omenirea este un arhetip recurent. În lumea occidentală, cea mai cunoscută dintre aceste povești este, fără îndoială, potopul biblic, în care Noe este instruit de Dumnezeu să construiască o arcă pentru a-și salva familia și animalele de pe Pământ.
Timp de secole, cercetătorii au căutat să înțeleagă originile acestei narațiuni din Cartea Genezei. A fost doar o parabolă? Sau ar putea exista rădăcini istorice și culturale mai vechi? În 2009, o descoperire surprinzătoare a oferit o piesă nouă și revelatoare acestui puzzle antic. Dr. Irving Finkel, un specialist respectat în texte cuneiforme de la British Museum, a obținut acces la o mică tăbliță de lut babiloniană datată acum aproximativ 3.770 de ani. Când Finkel a început să traducă simbolurile scrise în cuneiformul akkadian, și-a dat seama că respectivul conținut nu era altceva decât o versiune a mitului potopului – unul care precede chiar și celebra Epopee a lui Ghilgameș și include detalii necunoscute anterior.
În 2009, Dr. Irving Finkel, curator la British Museum și o autoritate în domeniul scrierii cuneiforme, a obținut acces la o tăbliță de lut babiloniană aflată în posesia unui colecționar britanic. Artefactul fusese moștenit de la tatăl colecționarului, un fost soldat care servise în Orientul Mijlociu. Pe măsură ce Finkel a început să traducă semnele cuneiforme, și-a dat seama rapid că avea în față o versiune babiloniană a mitului potopului, scrisă în akkadiană acum aproximativ 3.770 de ani. Conținutul tăbliței este o variantă a epopeii Atra-Hasis – o figură echivalentă cu Noe biblic – și dezvăluie detalii surprinzătoare, în special în ceea ce privește construcția arcei și conservarea animalelor.
Narațiunea conținută în tăbliţă este în același timp familiară și, în mod surprinzător, distinctă de versiunea biblică. În ea, zeii decid să distrugă omenirea cu un potop devastator. Cu toate acestea, zeul Enki (cunoscut și sub numele de Ea) rupe tăcerea și îl avertizează pe un om drept, pe nume Atra-Hasis, despre catastrofa iminentă. Pentru a asigura supraviețuirea vieții pe Pământ, Enki îl instruiește pe Atra-Hasis să construiască o arcă și să ia cu el „două din fiecare specie de animal”, păstrând creația.
Unele dintre detaliile „noi” descoperite în această tăbliță Atrahasis (există și altele) sunt fascinante. De exemplu, printre numeroasele animale aduse la bord, lista include 44 de tipuri de șerpi, 19 tipuri de câini, 13 tipuri de insecte, cu trei tipuri suplimentare de lăcuste diferențiate după mărime, 16 tipuri de larve, 5 tipuri de șopârle, 3 tipuri de șacali, 11 tipuri de scorpioni și 20 de tipuri de lei – toate reflectând o lume mesopotamiană autentică a vremii. Poate cea mai surprinzătoare categorie de animale este aceea că sunt îmbarcate 23 de grupuri de porci, ceea ce este intrigant, având în vedere interdicțiile religioase ulterioare.
Arca descrisă pe tablă, însă, nu seamănă cu corabia dreptunghiulară înfățișată frecvent în ilustrațiile biblice. În schimb, are o formă rotundă, asemănându-se cu un vas circular făcut din stuf, folosit în mod tradițional și astăzi în regiunile din Irak și India. Acest detaliu nu este doar simbolic; el reflectă cunoștințe tehnice și de mediu profunde ale Mesopotamiei antice.
Unul dintre cele mai remarcabile aspecte ale tăbliței este descrierea detaliată a construcției arcei. Conform textului, vasul trebuia să aibă un diametru de aproximativ 70 de metri, o dimensiune gigantică după standardele vremii. Structura ar fi fost realizată din materiale naturale, cum ar fi stuf și frânghii împletite, și impermeabilizată cu bitum. Interiorul ar fi avut compartimente pentru a adăposti animalele, care ar fi intrat în perechi. Construcția nu era destinată navigației, ci doar plutirii și rezistenței la violența potopului – un fel de capsulă de supraviețuire în fața unui dezastru iminent.
Această descriere precisă face ca tăblița să fie considerată cel mai vechi manual de construcție navală cunoscut din istorie. Mai mult decât atât, ea ridică ipoteza că ideea unui potop universal și a unei arce menite să păstreze viața este mult mai veche decât versiunea prezentată în Vechiul Testament. Inkel a descris tăblița de lut drept unul dintre cele mai importante documente umane descoperite vreodată, iar concluziile sale sunt menite să aibă un impact în lumea creaționismului.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Povești despre mari potopuri apar în miturile multor culturi din întreaga lume. De la vechile relatări sumeriene și babiloniene până la tradițiile popoarelor indigene din America, inclusiv legendele hinduse, grecești și chineze, tema unui potop catastrofal care a distrus omenirea este un arhetip recurent. În lumea occidentală, cea mai cunoscută dintre aceste povești este, fără îndoială, potopul biblic, în care Noe este instruit de Dumnezeu să construiască o arcă pentru a-și salva familia și animalele de pe Pământ.
