Dora, o ziaristă de la „Revista Monumentelor istorice” este victima unui destin implacabil, şi anume faptul că o străbunică a ei – Dania – se logodise cu un tânăr castelan (Phil), stăpânul unui castel ajuns azi o ruină. Logodnicul plecase dincolo de frontierele reale ale lumii, locul unde tinereţea e fără bătrâneţe şi viaţa e fără moarte, şi promise Daniei că va veni înapoi. Dania l-a aşteptat toată viaţa, lăsând cu limbă de moarte un blestem ca fiecare femeie descendentă din neamul ei să-l aştepte.
Dora l-a aşteptat şi ea şi acest blestem o teroriza, dar în sfârşit are şansa de a se întâlni cu bizarul logodnic, hotărât să treacă graniţele basmului în care intrase cu un secol mai înainte, venind însoţit de un bizar servitor care avea un picior de cal. Sosit în castelul al cărui proprietar era, acum în ruină, o întâlneşte pe Dora, identificarea logodnicei lui, Dania alături de care, vrea să renunţe la „tinereţea fără bătrâneţe” şi „viaţa fără de moarte” ce-i fuseseră asigurate acolo, departe. Dar luând contact acum cu existenţa de aici, a muritorilor, începe să îmbătrânească şi să se piardă treptat, treptat, în neant, pentru că nici Dora nu-l acceptă îmbătrânit. Până la urmă, ajuns o sperietoare, Phil e luat la braţ de o femeie în violet, care simbolizează Moartea.
(Rezumatul unei mici povestiri SF de Dan Tărchilă)











