Opinia unui cercetător: „Oamenii moderni nu sunt de pe Pământ. Prăbușirea epocii bronzului a fost o ștergere mentală la nivel de extincție, ca urmare a unei invazii extraterestre”

ATENŢIE! Articolul de mai jos este doar opinia unui cercetător, nu neapărat adevărul, aşa că luaţi-o ca atare.

În jurul anului 1200 î.Hr., aproape toate civilizațiile majore din estul Mediteranei s-au prăbușit în același timp. Micenienii, hitiții, canaaniții, ciprioții și alții au dispărut cu toții în câteva decenii. Rețelele comerciale s-au prăbușit. Limbile au dispărut. Nu a existat un război dominant, niciun dușman unic.

Ființele umane nu sunt originare din Pământ. Suntem descendenții fragmentați ai unei specii extraterestre avansate. Pământul a fost expansiunea acestei specii, iar civilizațiile antice umane au înregistrat acest lucru. Nu prin tehnologie, ci prin ritualuri, arhitectură şi mituri. Şi prin hărți stelare şi alinieri astronomice. De ce sunt atât de multe structuri antice aliniate cu stele îndepărtate? (vezi piramidele egiptene). De ce apar peste tot mituri despre potop, zeii din Cer și altele asemănătoare? De ce au devenit civilizațiile mai puțin avansate timp de secole după colaps?

Ierusalimul nu a fost ales de religie. Religia a fost construită în jurul Ierusalimului datorită a ceea ce ascunde. A fost locul de aterizare a civilizaţiilor extraterestre. Ierusalimul se află la răscrucea dintre trei civilizații antice majore: Egiptul – la sud (magia sacerdotală, cultele solare, prototehnologiile), Mesopotamia – la est (hărți stelare sumeriene, înregistrări babiloniene) şi Anatolia + Marea Egee la nord-vest (micenieni, hitiți, „popoarele mării”). Ierusalimul este, de asemenea, înconjurat de orașele Ugarit, Damasc și Byblos, legate de miturile preebraice ale zeilor cerului și ființelor născute din stele.

Iudaismul, creștinismul și islamismul păstrează fragmente din adevăr. Epoca bronzului nu s-a prăbușit pur și simplu; a fost reprogramată, iar Ierusalimul a devenit terminalul central.