„Agenţii lui Satan” – sau oameni dotaţi cu „puteri oculte”


Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)

Fachirul, absolut gol, cu o eşarfă în jurul mijlocului, priveşte cu braţele întinse, fără să se mişte, către o sămânţă, pusă intr-un ghiveci. Stă în această stare de catalepsie mai multe ore. Încetul cu încetul, voinţa lui începe să pună în mişcare forţe ce fac ca planta să încolţească şi să crească; în câteva ore, ea ajunge la maturitate, lucru pentru care i-ar fi trebuit, în condiţii normale, câteva luni sau chiar câţiva ani! Voinţa vitală a fachirului a realizat acest lucru de necrezut. E o forţă aflată în orice om, dar pe care puţini ştiu să o folosească.

În cartea „Istoria magiei”, Eliphas Levi arată că mareşalul Gilles de Rais, dispărea adeseori din castel, sub diverse pretexte. Asta se întâmpla prin anul 1440. Soţia sa şi sora ei au încercat să dezlege misterul, mai ales că, într-o zi, şi copiii ei s-au făcut nevăzuţi. Cercetând una din încăperi, au dat de un buton printre crăpăturile peretului. Apăsând, au descoperit o scară ce ducea în turn. Aici au găsit o baie plină de sânge, alambicuri şi aparate de tortură. Mareşalul se ocupa cu vrăjitoria.

În secolul al XVII-lea, „agenţii lui Satan”, cum erau numiţi vrăjitorii, puteau fi identificaţi uşor. Astfel, ei erau insensibili la înţepături, iar în apă pluteau, căci „dracul” îi făcea uşori. Denunţătorii se plângeau de vite moarte, recolte distruse, accidente produse asupra lor sau asupra rudelor apropiate. Istoricul italian Carlos Ginzburg a găsit, în documentele Inchiziţiei din Friuli (localitate din nord-estul Italiei), date din anii 1575-1650 referitoare la „benondate”, oameni special dotaţi, ce erau angajaţi pentru a apăra recoltele, pe timp de noapte, împotriva vrăjitorilor. Aceste „bătălii”, nocturne şi rituale, se efectuau în grup, folosindu-se drept „arme” tulpini de mărar şi sorg.

În anul 1577, Parlamentul din Toulouse a trimis la moarte aproape 400 de vrăjitoare pe baza rapoartelor întocmite de magistratul Pierre de Lancre, iar în regiunea germană Baden-Würtemberg, numai în micul oraş Weisenstorg, în anul 1562, au fost arse de vii 63 de vrăjitoare.

Chiar şi azi, în America Centrală, vrăjitorii fac mici statuete, asemănătoare celui căruia voiesc să-i scurteze viaţa. Figurinei i se împlantează un ac în dreptul inimii, iar cel sortit morţii, indiferent de locul unde se află, trece instantaneu în lumea drepţilor (cel puţin aşa se afirmă). În alte ţări, obiecte ale celui ce trebuie să dispară sunt învelite într-un strat de grăsime şi expuse la foc. Persoana astfel vrăjită se topeşte de la distanţă.

În China, pentru a-i readuce acasă pe cei dispăruţi fără urmă, dar mai ales pe tâlhari, este suficient să-i descoperi o urmă de picior. Aceasta, după ce este stropită cu sânge de câine şi se bate în ea un cui de lemn, produce o durere atât de mare şi de continuă celui vizat, încât acesta trebuie să revină la locul de unde a plecat, pentru a scăpa de vrajă.

O experienţă a fost făcută în prezenţa unor medici. O figurină de ceară a fost plasată câteva minute în faţă şi la distanţă de subiect. Când figurina a fost înţepată în braţ şi, mai apoi, în picior, durerea a fost simţită de subiectul aflat la distanţă. Continuându-se experienţa, s-a tăiat din capul subiectului o şuviţă de păr, în timp ce acesta dormea şi a fost aşezată pe capul figurinei. Când figurina a fost trasă de păr, subiectul, de data aceasta treaz şi aflat la distanţă, a întors capul, exclamând „Cine mă trage de păr?”.

O altă experienţă a avut loc într-un mare apartament din Paris, în aripa dreaptă a clădirii. Aripa stângă era ocupată de fratele celui ce se ocupa cu magia, om în vârstă, profesor de matematici şi care nu credea în aceste forţe supranaturale. În momentul experienţei, profesorul a fost trezit de o lovitură primită în umăr. Crezând că este vorba de atacul unui hoţ, a sărit din pat, a aprins lumina şi şi-a luat pistolul de sub pernă, dar, nedescoperind nimic, s-a culcat din nou. În timpul nopţii următoare, a fost trezit iarăşi de un zgomot puternic. O călimară aflată pe masă plesnise, tăiată în două, parcă de un fierăstrău. Asemenea exemple ar mai fi multe, dar părerile în ceea ce priveşte transmiterea unei forţe supranaturale la distanţă sunt împărţite.


VA RUGAM, AJUTATI-NE!

Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!

DONATI prin PAYPAL:

DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025