Epava unei nave vechi de 3.400 de ani a fost descoperită pe fundul Mării Mediterane. Conţinea cupru, cositor şi cobalt…

Cercetările privind epavele de pe fundul mărilor și oceanelor au constituit întotdeauna un spectacol inedit, un fel de călătorie în „tunelul timpului”. Epava este o mărturie a unei lumi încremenite la ora naufragiului. Spectacolul este cu atât mai fascinant când este vorba de un vas din epoca bronzului.

În anii 1980, pe fundul Mării Mediterane, în largul coastelor Turciei, a fost descoperită epava unei nave comerciale dintr-o astfel de epocă îndepărtată, care a prilejuit cea mai bogată recoltă arheologică găsită până acum pe fundul mărilor: aur și fildeș, obiecte din sticlă și cupru. Este cea mai veche navă pe care arheologii au dezgropat-o. Ea brăzda valurile cu 3.400 de ani în urmă, înainte de războiul troian și cam pe vremea când pe tronul Egiptului se afla Tutankhammon sau predecesorul lui, Ikhnaton. Naționalitatea navei nu a fost stabilită, dar s-a constatat că transporta vase de trei proveniențe: din Grecia miceniană, din Cipru și din regiunea siro-palestiniană, unde trăiau primii fenicieni sau canaaniți.

Lucrările de excavare a locului unde a fost reperată epava (descoperită absolut din întâmplare de către scufundători în căutare de bureți de mare) au început în vara anului 1983. Ambarcațiunea are, după toate aparențele, cam 20 metri lungime. Conținutul principal al încărcăturii se pare că îl formează 150 bare de cupru, cântărind în total 6 tone, și o cantitate ceva mai mică de bare de cositor. Conform opiniei specialistului american, Bass, profesor de antropologie la o universitate din Texas, nava încărcase cositorul într-un port din Siria, care în acea epocă era o sursă cunoscută pentru procurarea acestui metal. Apoi, vasul s-a îndreptat spre vest pentru a lua cupru din Cipru, mare exportator al metalului roșu în acel timp. În momentul naufragiului, nava se afla probabil în drum spre Turcia sau Grecia, unde din aceste metale se confecționau diferite obiecte. Cuprul și cositorul, în aliaj, dădeau bronzul care reprezenta metalul dominant în lumea antică, înainte de epoca fierului.

Pe lângă aceste metale, pe navă mai erau două duzini de bare de sticlă de cobalt, reprezentând cele mai vechi mostre de sticlă prelucrată descoperite până acum. Se crede că erau destinate pentru a fi retopite și transformate în obiecte de podoabă sau pahare. La bord s-au găsit o cupă și câteva bijuterii de aur. Una dintre bijuterii are forma unei păsări de pradă și pare să fi făcut parte dintr-un colier format din mărgele de chihlimbar și email. Scafandrii au recuperat, totodată, un colț de elefant și un dinte de hipopotam. Epava conținea și 36 de amfore canaanite, ulcioare pline de diverse obiecte (mărgele de sticlă, chihlimbar, o substanță conținând arsenic, smoală, ceva feluri de semințe). Nava transporta un recipient înalt de 1,67 metri, în care arheologii au găsit castroane și căni.

Deși nu au fost depistate rămășițe umane, profesorul Bass a afirmat că sunt dovezi că pe navă călătorea un grec de vază. Scufundătorii au descoperit un mic sigiliu personal, de tipul celor folosite pentru corespondență. Pe sigiliu sunt gravate însemne grecești și probabil că el a aparținut unui negustor care-și transporta cu această navă mărfurile.